A fost sau n-a fost spontan protestul anti PSD ce a cuprins multe orașe din România în câteva zile?

În primul rând, pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să definim termenii. Proteste spontane există, au existat și vor exista cât este lumea și pământul.

Un caz celebru de protest spontan este cel al muncitorilor de la Autocamioane Brașov, din 1987. Atunci, pe fondul crizei economice a țării, a zvonurilor că mulți muncitori vor fi concediați, a dimininuării salariilor și a venirii frigului în stradă și din case, muncitorii de la Autocamioane Brașov (Steagul Roșu, cum se numea atunci) au transformat o plimbare spre secțiile de votare (era zi de alegeri locale) într-o revoltă în toată regula. Factorul declanșator a fost un gest banal: un echipaj dintr-o mașină de Poliție (Miliția pe vremea aceea) s-a comportat arogant cu cei care mergeau la vot, stârnind furia mulțimii. De-aici și până la atacarea sediului Puterii (Comitetul Județean de Partid din Brașov) nu a mai fost decât un pas. Chiar dacă sediul a fost devastat, protestul a fost repede reprimat de către forțele de securitate și de miliție, deoarece oamenii nu erau pregătiți - logistic și moral, pentru o bătălie de durată.

 

Precizare importantă: ceea ce urmează să scriem mai jos nu incriminează oamenii și ideea de protest în sine. Sau motivațiile lor. Ar fi o aberație ca cineva să creadă că sutele de mii de oameni ieșiți în țară împotriva PSD aparțin unei rețele sau grupări oculte. Nu îi acuzăm pe oameni pentru că au ieșit în stradă. Ceea ce este important de reținut este că și aici, ca și în cazul evenimentelor din 1989, important este nucleul și Capitala. Adică mecanismul. Nimeni nu ar fi ieșit în stradă la Craiova, la Lugoj sau Buzău, dacă nu ar fi văzut la televizor în 22 decembrie ceea ce se întâmplă la București. Ca dovadă, deși se știa despre evenimentele de la Timișoara din 16-17 decembrie, în țară reacția a fost inexistentă până pe 22.

În ceea ce privește protestul anti PSD, este lesne de observat că el a pornit ca o reacție spontană la o decizie a Guvernului. Bineînțeles că reacția a fost amplificată de zvonistică (atât din mass-media, cât și din rețelele sociale), dar a fost spontană. Din păcate, însă, protestul spontan al celor 2.000 - 3.000 de persoane din prima zi, a fost preluat și amplificat de oameni pregătiți logistic pentru așa ceva. 

O dovadă în acest sens sunt documentele pe care vi le punem la dispoziție mai jos. Cu ajutorul unui protestatar, ActiveNews a intrat în posesia unei hărți, realizată profesionist, prin care cei care doreau să participe la protest erau învățați traseele de urmat, precum și locurile de întâlnire. 

Harta cuprinde locuri de întâlnire în București, pe cartierele capitalei, urmate de traseele de deplasare și noduri principale, unde mulțimile urmau să facă joncțiunea spre Piața Victoriei.

 

 

 

Harta, mai jos (faceți click pentru mărire):

 

Al doilea document este un excel care conține informații foarte interesante.

Pe lângă inventarierea textelor de strigat (92), a ideilor de pancarte (21), a hashtag-urilor și a lozincilor (109!), documentul conține informații interesante.

Astfel, putem afla numele unor persoane care au fost foarte implicate în protest, nume foarte interesante. Astfel, pe acest document apare numele unei ziariste de la Ziare.com, al unei jurnaliste de la Digi24 (fostă la Gândul) și al unei foste jurnaliste din trustul lui Adrian Sârbu, Mediafax.

Toate aceste trusturi au susținut protestele.Mergând din aproape în aproape, putem vedea că există legături între acești jurnaliști și alți ziariști, de la alte instituții media care au susținut masiv protestele și s-au implicat în mobilizarea oamenilor. Este vorba despre jurnaliști de la publicații precum Casa Jurnalistului, Dela0.ro, scena9. Toate aceste instituții de presă promovează aceeași ideologie, cea pe care am ajuns s-o asociem, de obște, cu soroșismul: globalism, corporatism, activism LGBT, pro migrație, secularism, etc.

Mai mult, în cazul fostei jurnaliste din trustul Mediafax, se pune întrebarea: cum poți protesta împotriva corupției, când ani de zile ai primit bani și ai închis ochii la evaziunea fiscală realizată de patronul Adrian Sârbu?

Nu vom publica numele acestor persoane pentru că ar însemna să procedăm așa cum procedează cei care fac „liste negre” cu oameni pentru a fi linșați public. Documentul este disponibil AICI. 

 

Precizare Importantă: mulți dintre acești jurnaliști, în fapt formatori de opinie, nu sunt vizibili în media clasică, dar sunt foarte activi în rețelele sociale. Mulți dintre ei reprezintă adevărate noduri comunicaționale, fiind urmăriți de alți și alți jurnaliști, care la rândul lor sunt urmăriți de marele public.

 

Mai trebuie adăugat că aceste persoane apar cu date de contact în acel document, ceea ce indică disponibilitatea de a explica nelămuriri, de a răspunde la întrebările cetățenilor care doresc să participe la acțiune. Acest fapt semnifică implicare și informație. Pe listă mai apar și diferite alte persoane, necunoscute, cu meserii diferite, de la întreprinzători privați, la manageri de companii din domeniul telecom sau IT, dar și oameni simpli. Asta nu înseamnă că toți sunt de rea-credință, ci pur și simplu au fost atrași în interior, fiind utili cauzei pentru disponibilitatea și/sau cunoștințele lor.

 

Dar nu doar jurnaliștii care apar în listă au legături cu protestele. Pe 29 ianuarie, Moise Guran scria un articol în tonuri incendiare despre așa-zisele planuri ale Guvernului PSD, intitulat  „Killer, predă-te”.

 

A doua zi, pe 30 ianuarie, un alt jurnalist, Vlad Petreanu, scria pe blog un text în tonuri asemănătoare cu Guran, îmbibat de termeni precum „prăduială”, „tâlhari”, „spargere”, „lovitură”: Miza dezincriminării abuzului în serviciu: Marea Prăduială de 6,6 miliarde de euro.

De altfel, multe din ideile exprimate din acest articol s-au regăsit și în stradă sub formă de slogane. Acest text a fost distribuit fusese distribuit de peste 20.000 de persoane în prima zi de la publicare. Vlad Petreanu este urmărit pe facebook de peste 53.000 de oameni. Practic, aceste articole au fost citite de sute de mii de persoane.

 

Editarea documentului la care facem referire a început pe 30 ianuarie (vezi captură), iar pe 31 a avut loc primul protest masiv din Piața Victoriei, la care au luat parte peste 10.000 de oameni.