La una dintre aniversările evenimentele din 1989, avocatul Gheorghe Piperea, soldat în termen în decembrie 1989, a împărtășit cu românii câteva dintre gândurile sale:

În decembrie 1989 eram soldat. Nu stiam ca traiesc o revolutie, un salt enorm in gol catre o societate in care puteam avea iluzia ca suntem liberi. Pas cu pas mi-am construit, insa, certitudinea, ca toata lumea e a mea. Mai precis, ca toata lumea e a noastra.

Pe net circula si acum o poza cu un mesaj pe o pancarta de la Revolutia din '89 (scris de un coleg de-al nostru, matematicianul Octav Fărcășanu - n.n.):

„Copiii noștri vor fi liberi”.

Frumos ca un legamint, ca o alianta intre generatii.

Sunt copiii nostri, astazi, liberi?

Mai mult de 3 milioane dintre ai nostri (multi dintre ei fiind oameni care ar fi putut tine in mina acea pancartain '89), au fost nevoiti sa isi paraseasca tara. Cei mai multi dintre ei au facut-o pentru a-si putea plati datoriile la banci. Citeva sute de mii dintre acestia au votat acum un an pentru a-si lua tara inapoi. Nu si-au luat-o. Alianta autoritatilor noastre cu creditorii care ii tin pe acei oameni in pribegie a fost mai puternica. In continuare, copiii lor sunt liberi sa viseze ca vor fi cindva liberi si, daca se poate, alaturi de parintii lor. Deocamdata, ei sunt singuri acasa.

Mai mult de un milion dintre ai nostri (multi dintre ei fiind oameni care ar fi putut tine in mina acea pancarta la revolutia din '89) sunt faliti. Nu putem sti cite alte sute de mii dintre ei isi consuma viata platind rate hiperbolice la banci pentru visul de a deveni proprietari (pe credit) ai unor apartamente cu 2 camere de 45 mp. Acesti oameni nu sunt liberi. Si ei, si copiii lor, sunt captivi in inchisoarea financiara in care i-au aglomerat, cu zimbetul pe buze, creditorii. Nici acesti oameni nu si-au luat tara inapoi. Alianta autoritatilor noastre cu creditorii care ii tin in iobagie a fost mai puternica. Copiii lor sunt liberi sa viseze ca vor fi liberi macar copiii lor.

Dupa o generatie de la Revolutia din '89 traim intr-o societate distopica in care pare ca s-au adunat la un loc toate relele comunismului si ale capitalismului banditesc. In continuare, toate resursele acestei tari sunt controlate de o oligarhie reunita in jurul unui unic si etern vataf, sustinuta de armate de stormtroopers si de propagandisti, ca in comunism. Iar acesti oligarhi, care au stapinii lor si care sunt sustinuti de aparatul de propaganda si de represiune necesar, au ajuns sa impuna, inclusiv la nivel de mentalitate publica, ideologia (sau, mai bine zis, religia) profitului cu orice pret, un profit care devine din ce in ce mai privatizat, intrucit se aduna in miini din ce in ce mai putine, si care este realizat pe seama populatiei, obligata sa suporte socializarea pierderilor. Acest sistem nu este capitalism si nici economie de piata. Este capitalism banditesc si economie de prada.

Acest sistem este un feudalism corporatist in care libertatea nu mai este decit un vis.

Si nu, acest sistem nu este societatea din planurile mele din 1989.

Nu este nici societatea pe care sa si-o doreasca vreunul dintre copiii celor care, la Revolutie, isi doreau libertate pentru copiii lor.

Celebrez acel entuziasm al anilor de inceput ai noii democratii romanesti, dar depling starea de blocaj emotional al omului indatorat al acestor ani.

Sper ca noul an sa fie inceputul unei noi aliante intre generatii, un legamint care sa ne tina tari impotriva asaltului overlorzilor sistemului cu care autoritatile noastre au facut, in contra noastra, pacte feudale. Un legamint pentru casa, familie si viitor.

Sarbatori fericite!