România a devenit o țară atractivă pentru țările din Vestul Europei în mare parte doar din punct de vedere al consumului și al faptului că acestea își exportă produsele și astfel economiile lor funcționează foarte bine, dar și al faptului că forța de muncă este cu mult mai ieftină decât în aceste țări.

Cornel Nistorescu a scris un editorial pentru Cotidianul în care a evidențiat influența negativă a multinaționalelor asupra economiei românești, care „s-a pus la dispoziția marilor concerne europene, cu toate piețele sale”.

„Oricît se umflă în pene primarii și guvernanții, tot acolo rămîn. Niște amatori împiedicați de teorii economice, fără minime noțiuni de business, crescuți într-un heirupism bazat numai pe mușchi și pe cît mai puțină materie cenușie. România s-a pus la dispoziția marilor concerne europene, cu toate piețele sale. De la legume și alimente la haine și electronice, de la resurse și desfacere la IT și comunicații, dar mai ales și-a predat forța de muncă super-calificată spre a fi preluată la liber. Adică pe aproape nimic. Totul a fost oferit din prostie, din lipsă de experiență și dintr-o corupție măruntă, rușinoasă pentru o populație cu pretenții europene. În cel puțin cîteva țări, românii sunt un fel de lucrători de povară, batjocoriți, plătiți prost, neprotejați. România s-a aruncat orbește în Uniunea Europeană, fără a construi proiecte economice pentru cetățenii săi, fără a-i pregăti pe aceștia, fără a investi în crearea de piețe noi. Să recapitulăm. Toată piața de gros și de supermarket a fost predată necondiționat. România și-a distrus singură centrele istorice ale orașelor sale, și așa bărbierite de urbanismul anilor comuniști. Peste tot, în puținele spații libere din zonele centrale, primarii au cedat pe aproape nimic spațiile verzi către hipermarketuri, convinși fiind că așa aduc servicii alegătorilor nerăbdători de modernizare. Minte de curci croncănitoare la adunări publice! Traficul din marile orașe ale României (atît cît sunt ele) a devenit o teroare. În locul parkingurilor etajate s-au așezat mallurile și hipermarketurile, distrugînd pe termen lung viața zonelor centrale, existența micilor vînzători, practica buticurilor și aerul de centre vechi. Cînd și cum vom mai putea să dăm afară din zonele centrale marile magazine străine, cele care vomează în piața românească produse de mîna a doua din țările respective? Cînd și cum vom reda zonelor centrale din orașele mai mari frumusețea pe care o merită? Cînd vom fi în stare să reglementăm procesul de achiziție a mărfurilor românești în aceste spații comerciale? Niște spații care nu mai sunt românești și în care producătorii noștri sunt simpli agenți comerciali aproape spoliați sub papucul altor industrii și economii din afara României.

O vreme România a trăit cu psihologia lui „Bine că am intrat în Uniunea Europeană!". Prețul a fost unul stabilit de niște negociatori pe fugă. Parcă noi am fi fost hoți sau cerșetori. În fapt, nu am fost decît fraierii. Am acceptat orice fel de condiții și de contingente, am acceptat privatizări fără a vrea o strategie energetică și un plan de dezvoltare și am predat necondiționat locurile centrale din orașe, împreună cu resursele cele mai vînate din Europa. Acum am devenit captivi, victimele pe care Ilie Șerbănescu le descrie de 20 de ani. Am predat resurse, distribuții, piețe și bogății inestimabile, fără a primi nici măcar compensații de principiu sau avantaje teoretice. Încă suntem supravegheați într-un MCV care în egală măsură ar putea fi aplicat și celor care ne verifică.

Există o cale pe care am mai putea repara ce-am stricat prin cadourile economice făcute la schimb cu un acces (nici acum complet) în Uniunea Europeană? Mai putem scoate mallurile și hipermarketurile din centrele și din zonele aglomerate ale orașelor, spre a le pune dincolo de zonele rezidențiale? Întrebările acestea trebuie puse și trebuie căutate răspunsuri fără a alege variante ale spiritului antieuropean. Ar fi cele mai simple și contrare intereselor României. Cu toate ONG-urile, cu toți propagandiștii și agenții de influență, România riscă un val antieuropean generat de sărăcie, de dispreț și de discriminare economică.” a scris Cornel Nistorescu.