Eram odată la cumpărături într-o piață din centrul Bucureștiului. Nenea de la care cumpăram de-obicei plecase puțin de la tarabă și așteptam cuminte să revină. Între timp, nu pot să nu observ un grup de doamne trecute binișor de prima tinerețe, bine îmbrăcate, aranjate, adică ceea ce s-ar numi niște "doamne bine". Scrutau piața. La propriu.

Când trecură pe lângă taraba la care era o tanti, una din ele, ce părea proaspăt ieșită de la vopsit, pune mâna pe unul dintre merele cam sfrijite, dar cert autentice ale țărăncii respective. Îl măsoară puțin din ochi, îi dă drumul și cu un dezgust epocal lansează verdictul: "hai dragă de-aici, nu vezi ce pricăjite sunt?". Mărul a căzut pe jos și ele au plecat.

Cam asta e atitudinea elitelor române de azi față de omul de la țară, producătorul primar: fie că e agricultor, fie că e cioban. Dezgust, lehamite. Oamenii aștia, pe lângă faptul că sunt simpli, mai au și un alt defect în ochii elitei: PUT.

Sigur, omul care muncește toată ziua pentru a produce și a spera că supraviețuiește, nu este un filfizon preocupat de odorul pe care-l lasă în urma sa. Pentru că el este interesat de produsul, de concretul pe care îl are de oferit. Or așa ceva este de neconceput în ziua de azi. El nu se gândește la imagine, la prietenii virtuali. El este omul real, nu omul atomizat al Europei de azi. Nu e democrat și nici activist, vorba părintelui Savatie.

De-aia e liniște azi, pe facebook. De-aia politicienii și tinerii frumoși nu înțeleg ce i-a supărat pe ciobani. Acești oameni, cu toate defectele și bubele lor, sunt poate ultimii oameni adevărați care au mai rămas în țara asta. Ciobanul, omul care nu muncește pentru niciun stăpân, nu poate fi controlat. Nu poate fi obligat să protesteze doar după program. Pentru că programul și-l face singur, este stăpân pe munca lui. Câți dintre cei care azi tac și încearcă mișto-uri la adresa ciobanilor pot spune că sunt stăpâni pe munca lor? Câți au libertatea să se ridice de la birou și să iasă în stradă? Așa, că au vrut ei? Era să scriu că aproape nimeni, dar în realitate răspunsul este chiar "nimeni". Și ciobanii ăștia au venit de departe ca să-și spună punctul de vedere, nu de la trei stații de metrou! 

Politicienii, prinși între directive, ideologii și interese, sunt rupți de realitate. Sunt rupți de realitatea celor care muncesc. Dar nu așa cum o fac cei pe care-i promovează Moise Guran la teve, ci exact pe dos: oamenii care nu beneficiază de lobby, care nu-și permit advertoriale și cei care n-au trusturi media să le apere interesele.

Pe ei îi apără doar câinii. Și ei știu că aceia care vor să le ia câinii, îi lasă în pericol de moarte. 

Prin ce-au făcut azi, ciobanii le-au dat o palmă protestatarilor care vor să schimbe lumea, dar se tem să schimbe un pampers.