FOTO: acasainromania.ro/
„Ca atare, instanța apreciază că, atîta timp cît minora are ca alternativă posibilitatea adoptării ei de către asistentul maternal care a crescut-o, ca atare, posibilitatea să rămînă în mediul familial în care s-a dezvoltat pînă în prezent și totodată în mediul școlar și social pe care l-a frecventat pînă în prezent, nu este în interesul superior al acestuia să fie dislocată din acest mediu și să meargă într-o țară și o cultură care-i sînt străine” - Judecătoarea Victoria Negreanu, Tribunalul Mehedinți
Această frază, pe cât de banală, pe atât de evidentă, este ceea ce ar fi trebuit să fie și concluzia trasă de autoritățile și sutele de funcționari ai statului român în urma cazului Sorinei din Baia de Aramă.
Această concluzie, bazată pe existența de opt ani a Sorinei în familia în care a crescut, ar fi trebuit să fie evidentă în primul rând pentru funcționarii Direcției de Protecție a Copilului Mehedinți. Dar nu a fost. Ba, dimpotrivă, împotriva evidenței, aceștia au făcut tot ce a depins de ei pentru ca această concluzie să nu existe, să fie anulată.
Cazul „Sorina” este radiografia perfectă a felului în care statul român este capturat - sau s-a lăsat capturat - de către grupări puternice, cu legături subterane între ele, care au ca sursă primară străinătatea. Iată faptele:
Niște cetățeni americani - care au deja doi copii - se gândesc că vor să adopte un copil. Deși sunt cetățeni americani - deci porțile deschise în toată lumea - nu găsesc altul decât în persoana unei copile rome, de 8 ani, dintr-o comună mehedințeană.
Dintr-o dată, familia care a crescut copilul timp de aproape 8 ani, devina ținta vizitelor curente ale D.G.A.S.P.C Mehedinți (Directia Generala de Asistenta Sociala si Protectia Copilului). Situația devine de așa de imperioasă, încât în caz se implică chiar Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului, prin însăși directoarea acestei instituții. Doamna Gabriela Coman declară că „,părinții adoptivi ne-au solicitat să facem ceva, iar noi am apelat la toate instituțiile competente. Am făcut plângere la Parchete, tribunale, chiar și la CSM și Inspecția Judiciară”. Pauză. Vă rog să vă amintiți cât de ușor v-a fost să obțineți o audiență cu șeful local al DGASPC-ului. Și apoi vă rog să vă amintiți de un singur caz în care această instituție, la cererea unui oarecare, s-a aruncat cu plângeri „la Parchete, tribunale, chiar și la CSM și Inspecția Judiciară” în favoarea lui. Eu nu știu niciun asemenea caz. Apropo, acțiunile astea nu intră la capitolul presiuni asupra Justiției?
Întâmplător, persoanele pentru care șefa „de la București” a DGASPC-ului intervine așa de energic, sunt cetățeni străini. Americani. Întâmplător, aceste persoane sunt ajutate de un ONG care are trainice legături cu Ambasada SUA, mă refer la dl Dănileț. Întâmplător, aceste persoane de peste Ocean o cunosc pe doamna judecător Camelia Bogdan, și ea o soră de nădejde în credințe juridice cu dl Dănileț și cu Ambasada SUA.
În mod incredibil, toată mașinăria aceasta pierde în instanță, printr-o decizie din care am citat la început. Dar procesul se mută la Craiova, acolo unde, tot întâmplător, unul dintre avocații americanilor e soțul unei judecătoare recent pensionate. Apelul se judecă pe repede-înainte și inevitabilul se produce: americanii o iau pe Sorina. În tot acest timp, Ministrul Muncii și Protecției Sociale, Olguța Vasilescu, nu a scos niciun cuvânt. Nici azi nu scoate.
Tot așa, fără legătură, asistenta maternală care a îngrijit-o pe Sorina ani de zile a devenit brusc incompetentă și după ani de zile, i se reziliază contractul de muncă. Tot întâmplător, femeia care le-a dat câștig de cauză americanilor este soția șefului procuroarei care a târât-o pe fetiță din casă.
Măi oameni buni, poate suntem noi săraci, dar nici chiar așa de tâmpiți. Orice om care a lucrat cu autoritățile statului român poate depune mărturie despre ostilitatea cu care este primit, despre modul în care este descurajat din a face orice, despre cum este plimbat de la Ana la Caiafa și despre cum i se resping dosare pe motive de procedură de „închiderea programului”.
Dar pentru ăștia, funcționarii, parchetele, judecătorii, ong-uri, TOTUL, se pune în mișcare la foc automat. De ce? Doar pentru ca familia Săcărin „să facă ceva pentru țara din care a plecat”?!
Am înnebunit cu toții, ne-am pierdut mințile?
România este de ani de zile folosită ca o piață de resurse pentru traficul de copii și adopțiile internaționale. O spun cu cea mai mare responsabilitate: de Sorina am aflat pentru că s-a filmat, atât.
În 2017, jurnalista Adriana Oprea prezenta cazul lui Ștefan, un băiețel din București, care a fost pur și simplu furat de statul român și dat spre adopție. El a fost găsit de poliție, declarat Persoană cu Identitate Necunoscută și dat spre adopție, fără știrea și acordul mamei. Ce are în comun Ștefan cu Sorina? Ambii copii au fost luat de la familii fără cunoștințe juridice, din medii defavorizate.
„La mijlocul anilor ’90, era o practică a poliției: copiii găsiți pe stradă erau duși direct în orfelinate și internați acolo ca PIN-uri. Ca și când ei ar fi picat din cer, și n-ar fi fost copiii unor părinți care-i căutau disperați și plângeau după ei. Apoi, PIN-urile erau date spre adopție (cel mai adesea, internațională) sau rămâneau definitiv în grija statului și-a nimănui. Am văzut o groază de destine mutilate astfel. Și niciun polițist care să plătească pentru asta”, scria jurnalista, atunci.
Gabriela Coman, numită de Victor Ponta în funcția de șefă a „Protecției copiilor” încă din 2014, lucrează din 1992 în sistem. În anii 90, în care s-au prevăzut grozăviile documentate de Adriana Oprea, doamna Coman a fost, pe rând: expert în Comitetul de Sprijinire a instituțiilor pentru Ocrotirea Copilului din cadrul Guvernului, expert și coordonator de proiect în cadrul Comitetului Național pentru Protecția Copilului, șef Serviciu Strategii, Programe în cadrul Departamentului pentru Protecția Copilului, Secretar General al ANPCA. În toți acești ani, s-au furat mii de copii din România, iar doamna Coman nu a avut niciodată nicio poziție publică în sensul ăsta. Apoi, în 2014 a primit răsplata supremă, postul de unde se poate mușamaliza orice, iar deși au trecut patru premieri de-atunci, NIMENI nu s-a atins de ea, nici măcar tehnocrații. Normal, în 2017, Gabriela Coman nu a văzut nicio problemă cu părinții care și-au expus copiii aducându-i la proteste cu potențial violent, în gerul din februarie.
Avem de-a face cu o adevărată Caracatiță. Doar că niciun „Cattani” nu se arată la orizont.
Conducta cu copii români pentru export trebuie să curgă în continuare.
Conducta cu copii români pentru export trebuie să curgă în continuare.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Nu mai vorbesc de ingramaditul Budai...
"Lobby-ul de adopție: Cauți un copil, plătește cu bani gheață." (subtitrare în engleză)
https://www.youtube.com/watch?v=y_Ebvs0HsEg
Orice este o scuză bună pentru ca poliția socială să-ți năvălească în casă, să-ți înșface odrasla și pe tine să te trimită la re-educare.