Aproximativ 20 de persoane au manifestat împotriva proiectării filmului „120 bătăi pe minut” în cadrul Studioului „Horia Bernea” din cadrul Muzeul Țăranului Român.
În momentul începerii peliculei, aceștia s-au ridicat în picioare, au afișat câteva mesaje și icoane. Printre mesaje se putea citi „România nu e Sodoma și Gomora” sau „Hey Soros, leave them kids alone”.
De asemenea, aceștia au rostit rugăciunea „Tatăl Nostru” și au cântat Troparul Înălțării Sfintei Cruci. „Proiecția unui film de propagandă explicită homosexuala ce urma să fie proiectată în centrul sacru al spiritualității tradiționale românești este inadmisibila. Ceva trebuia făcut. Dacă mijloacele indirecte au fost toate respinse, am fost forțați să facem ceva direct, să oprim fizic blasfemia, insultarea, jignirea Poporului Român și a Ortodoxiei. Ne-am poziționat pașnic în fața ecranului. Proiecția s-a oprit și apoi a fost anulată. Am fost legitimați de poliția chemată de mafioții organizatori, am fost insultați de mafioții prezenți, am rostit un Tatăl Nostru și toată lumea s-a dus acasă”, a spus unul dintre participanții la protest.
Poliția a apărut la fața locului, i-a legitimat pe cei prezenți și totul s-a încheiat, proiecția fiind anulată. Evenimentul s-a petrecut la cinci ani de la ultima ispravă de acest gen a conducerii MȚR, și atunci lăsându-se cu proteste vehemente din partea comunității creștine din România, după cum a informat ActiveNews.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Muzeul Țăranului Român nu este Sodoma și Gomora! Filmul să nu fie reprogramat!
De știut:
Transsexualii au afectarea psihică a identității sexuale. Termenul de transsexualitate a intrat în uzanța profesioniștilor și a publicului în anii ’50, definind o persoană care prezintă anatomic un sex neconform cu identitatea personală și a rolului de gen asumat. Mai târziu profesioniștii au utilizat termenul de sindrom disforic de gen („Gender Dysphoria Syndrome”) în încercarea de a defini prezența unei probleme de gen. În anii ’80, transsexualitatea este introdusă în DSM III (Diagnostical and Statistical Manual of Mental Disorders, elaborat de Asociația Psihiatrică Americană), iar în anii '90, odată cu apariția DSM IV este redefinită ca tulburare de identitate de gen („Gender Identity Disorder”), (sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Transsexualism).
Frecvența transsexualității în populație este mică: la băieți este de 1/400.000 de nou-născuți, iar la fete de 1/1.000.000 (sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Transsexualism). Deci teoretic, la o populație a României de 20.000.000 locuitori ar fi aproximativ 10 bărbați și 20 femei cu transsexualism. Transsexualii nu sunt homosexuali. Ei consideră normală atracția sexuală față de ceea ce consideră a fi sexul opus lor.
Homosexualii au identitate sexuală normală, corespunzătoare sexului biologic și comportament sexual pervertit (atracție sexuală sau activitate sexuală între persoane de același sex - o altfel de psihopatie). Este afectarea a celei de-a 7-a etapă de sexualizare umană – etapa psiho-socio-comportamentală.
Omul nu este definit prin viața lui sexuală ci prin faptul că este ființă superioară capabilă de gândire abstractă, exprimare prin cuvânt și capacitate de creație. Omul creează cu gândul, cuvântul și fapta, trăiește în colectivitatea umană. Trebuie să se manifeste conform unor reguli morale, etice și de relație cu Dumnezeu – creatorul omului.
Dumnezeu a făcut omul normal - bărbat și femeie ca să dea viață, să facă alți oameni. Nu l-a creat pe om pentru ca acesta să aibă relații sexuale aberante.
Mesajul eronat al homosexualilor se referă la cuvântul „iubire” pe care îl asimilează cu viața sexuală.
Din cuvântul unui părinte duhovnic: „Căutând iubirea, îl cauți, de fapt, pe Dumnezeu.... Dumnezeu este iubire și tot ceea ce este în lumea asta tânjește după iubire. Dumnezeu a creat totul după chipul și după asemănarea Lui, după tiparul Lui, al relației treimii. Dumnezeu e o relație, Dumnezeu nu e singur. Noi am fost creați ca oameni să participăm la bucuria relației din Dumnezeu și cu Dumnezeu. Să trăim iubirea. Să fim împreună. De aceea se spune că raiul e comuniunea cu toți, iar iadul e neputința de a mai iubi.… Am citit de curând într-o carte cum un deținut politic țăran, închis la bătrânețe, primea de la băbuța lui scrisori, în care ea punea și câte o floare presată. Asta înseamnă iubirea. Și chiar mai mult. Să dăruiești atunci când ești epuizat, când nu mai ai nici o forță. Nu există scuză să nu dăruiești. Dacă dai din prisos, când ți-e bine și-ți vine ușor, nu are valoare. Atunci când nu mai poți și vrei totuși să faci ceva pentru celălalt, izbucnesc în tine resurse de energie de care habar nu aveai. Primești forță de la Dumnezeu și ajungi să faci mai mult decât credeai că ești capabil….În iubire, trebuie să dăruim ce nu avem, când nu mai avem. Și atunci, ca în Evanghelie, nimicul se transformă, și pâinea și peștii ajung tuturor.”
http://www.culturavietii.ro/2013/06/15/copiii-nu-sunt-bine-mersi-the-kids-are-not-alright-minoritati-sexuale-familie-lesbiene-adoptie-copii/
Publicate și în Familia Ortodoxă în 2013:
http://www.familiaortodoxa.ro/2013/12/03/cum-e-inlocuit-marxismul-cu-corectitudinea-politica-ii/
și în volum:
https://editura.reintregirea.ro/produs/coord-andrei-dirlau-si-irina-bazon-corectitudinea-politica-o-ideologie-neomarxista-marxismul-cultural-noua-utopie/