Dacă decizia de legalizare a căsătoriilor homosexuale a fost primită cu bucurie de către o bună parte a cetățenilor SUA, în România lucrurile stau diferit.
În ultimii ani, multe personalități au vorbit împotriva acestei perspective, iar încercările de legalizare a parteneriatelor civile s-au lovit de opoziția cvasi-unanimă a senatorilor și deputaților României.
UItima personalitate care a vorbit în termeni incorecți-politic despre homosexualitate este artistul Tudor Sișu. Actualul membru al trupei Haarp-Cord a declarat într-un interviu acordat cotidianului Adevărul că homosexualitatea este o patimă, oricât ar încerca unii s-o prezinte altfel.
"Sunt om, uneori cedez ,nu caut să mă justific.Asta nu înseamnă că trebuie să-L neg pe Dumnezeu. E ca și chestia asta cu homosexualitatea. Homosexualitatea este o patimă. Atâta timp cât eu încerc să-mi justific o patimă, legalizând totul, făcând-o să pară cool, să pară normal, atunci am o problemă. Pe mine nu mă interesează că oamenii au patimi. Și eu, și tu, toți avem fel de fel de defecte. Dar acum, din cauza patimii mele, nu trebuie să lupt pentru legalizarea patimii mele. Atunci fac o greșeală, mă aliniez la un rău. Răul așa acționează. Răul n-o să vină niciodată în forma sa cea mai urâtă și o să zică: 'eu sunt răul și hai să facem nenorocirea asta' ! Nu, o să vină ca o chestie de toleranță, de respect, de iubire. Între ghilimele. Le putem traduce prin desfrâu, iresponsabilitate. Asta-i problema care se ridică", a afirmat el la Adevărul Live.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
https://www.youtube.com/watch?v=avHwIaXKP5Y
.
/ E o tendință aiurea, care-ți dă sentimentul că poți gestiona măcar atîtica - în bine - ale vieții.
Ceea ce nu e cazul...
Dar nu-i pot rezista. /
.
În lumina păcătosului obicei (ca să citez un artist pomenit pe aici, o patimă), sînt curios ce-i vine unuia ca Toader Șișu, să fie chitit contra fenomenului homo.
.
Veți zice că greșesc fundamental, eventual nu vezi soune nimic, dar veți trăda acută oripilare.
.
EU AM SENTIMENTUL CĂ domnii mioritici cărora le pică prost homosexualitatea - dincolo de alte motive - îl au și pe acela al fricii de viol.
Altfel nu miros ce-i apucă așa, din senin.
.
Chestia asta cu violul de la domn la domn, deși nu foarte pomenită sub Carpați, nu ar fi de mirare, într-un loc unde nu ne civilizarăm prea tare. Nici pe linie socială în sine, nici religioasă.
.
O să mă întrebați că ce are înapoierea întru civilizație cu acel obicei erotic.
Păi are.
Vedeți prin jur, cum nu ne simțim bine - prin gazete de pildă, ca autori cît și comentatori - pînă nu-l umilim pe ălălalt.
E.
Violul homo cuprinde și această delicată latură.
.
E de ajuns ca nenea cel cu probleme să ajungă într-un mediu favorabil (a la închisoare, dar și străzi ăntunecate plus mult alcool) pentru ca sucitele-mi zise de mai sus să capete sens.
.
PS
Bineînțeles că mă aveți întreba aici, politicoși, de unde dracul le știu așa bine.
Tot amabil, voi răspunde că parcă nu am avut parte de așa ceva.
Dar că viața e mai complexă.
.
PS2
Mărturisesc că astă argumentație porni de la o simplă privire în ochii cuiva, amintit în post.
Și dacă o fi ceva între noi, după cum zici, care e problema?