- Nu ar fi avut nici o putere dacă noi nu am fi lăsat deschisă ușa trădării, dacă în mijlocul nostru nu ar fi fost trădători. Nimeni nu poate să știe ce este în casa mea dacă cineva din casa mea nu trădează. 

Dacă ar fi să ne iubim valorile și să prețuim ceea ce este al nostru, atunci nu ar fi fost nici trădători și am fi fost, într-adevăr, un popor unit. Sfântul Sinod a pus icoana Sfintei Treimi ca icoană a Centenarului, pentru a arăta că unitatea noastră trebuie să se oglindească în Dumnezeu, iar Dumnezeu se odihnește întru noi atunci când suntem uniți. Aici e cheia: dacă ne vom sili să fim uniți în jurul valorilor, vom birui și vom fi liberi cu adevărat; dacă nu ne vom sili, ci ne vom lăsa biruiți de patimi și de răutăți, atunci vom avea de suferit.

- Sunt firi și firi, sunt influențe și influențe... Tinerii din ziua de astăzi sunt hăituiți de diferite curente care urmăresc să le distrugă buna așezare, echilibrul lor lăuntric. Poate că au greșit și părinții dacă nu le-au dat educația cea bună și sănătoasă. Poate că au greșit și învățătorii, dascălii, profesorii... Vedem prea bine că în țara noastră există și dascăli fără vocație, și acesta e un lucru foarte dureros. Avem profesori fără vocație, care merg la școală numai pentru bani. Și-au făcut ora și atât.

Ați observat că există o luptă împotriva modelelor? Cine a fost Ștefan cel Mare? Îi dăm acolo, în cartea de istorie, două rânduri. Cine a fost Mihai Eminescu? Tot așa. Ne distrugem valorile. 

Așadar, sunt mai mulți factori care au lucrat negativ asupra tinerilor care s-au îndepărtat de Biserică. Dar avem nădejde. Să nu uităm pilda fiului risipitor. Sunt tineri care ajung periculos de departe, și totuși, în cele din urmă, se întorc la Dumnezeu.

Avem nevoie de un tineret cu mintea curată, cu mintea limpede, pentru că neamul și țara nu trebuie să se înăbușe, ci trebuie să meargă mai departe. Avem, totuși, nădejde.

- Să fie cu adevărat părinți. Să se gândească permanent: „Ce educație îi dau eu copilului meu? Sunt eu oare un model pentru el?”. Părinții să fie conștienți că trebuie să le transmită copiilor o educație bună, sănătoasă, nu numai să-i împingă de la spate să se roage și să se împărtășească.

Sărbătorile acestea din străinătate, Halloween și Valentine’s Day, sunt sărbători păgâne. A zis un Părinte: „Noi, clerul, ne silim și îi chemăm pe copii la împărtășit și îi facem hristofori, iar părinții se duc acasă și-i îmbracă în draci în astfel de sărbători, căci așa e modern”. Nu e bine. Lucrurile acestea au o puternică influență negativă asupra copiilor.

Părinții să vegheze la buna creștere a copiilor lor. Nu este suficient numai să-i aducă la biserică și să-i împărtășească, ci copilul să-i vadă pe tata și pe mama cum stau în genunchi, să-l vadă pe tata cum aprinde candela, să o vadă pe mama cum, în zi de sărbătoare, se îngrijește de cele ale sărbătorii, să vadă în casă că, atunci când este post, ținem postul, adică să vadă în casă o bună rânduială. Căci o bună rânduială atrage după sine o bună viețuire. Nu este o bună rânduială? Nu te aștepta la o bună viețuire. Pentru că buna rânduială întotdeauna a atras după sine progresul sub toate aspectele: și material, și financiar, dar în mod deosebit pe cel moral. 

- Nu este altceva decât o lipsă de educație a tinerilor. Tinerii care au un sentiment de respingere față de neam și față de țară, unii ca aceștia nu știu nici ce este neamul, nici ce este țara. 

Eu aș pleca, de exemplu, de la ce este neamul meu. Atunci când am mers la biserică cu tata și cu mama, și părinții au scris un pomelnic atât la vii, cât și la morți – ce înseamnă aceasta? Neamul meu. Au făcut un parastas în Sâmbăta morților, i-au scris pe pomelnic pe părinți, pe bunici, pe străbunici, pe toți cei plecați dincolo. Ce înseamnă aceasta? Neamul meu. Când un tânăr vede că părinții își aduc aminte cu bucurie de strămoși, atunci el înțelege că neamul nu se oprește doar la el, într-un mod cu totul egoist. Neamul se definește pe linie verticală, mergând și în sus, și în jos, adică la rădăcini, de unde mă trag, de unde vin, de la moșii și strămoșii care alcătuiesc spița neamului meu. 

Țara ce înseamnă? Locul unde m-a așezat Dumnezeu: casă, limbă, cultură, spiritualitate. Când îți iubești neamul și țara, ești așezat în cultura neamului tău. Un tânăr care nu cunoaște poezia veche românească pentru mine este un tânăr cu lipsuri. Un tânăr care nu știe de „Miorița”, care nu știe de „Toma Alimoș”, care nu știe de balade, de doine, un tânăr care nu știe ce înseamnă „dor” – „Mă duc până la bunica, mi-i dor de ea!” – este un tânăr crescut fără sensibilitate și fără o aplecare spre ceea ce înseamnă neam și țară. Acel tânăr ușor se rupe de neamul său și ajunge al nimănui. Un tânăr care nu-și agonisește cultura neamului său, un tânăr care nu-și asumă această bogăție spirituală, și doina, și balada, și dorul, și cuvântul, și dragostea față de toate acestea, acel tânăr este un nimeni: vine de nicăieri și se îndreaptă spre nicăieri.

- Statul din ce este format? Din familii. Atunci, cine susține statul? Familiile. Împotriva cui luptă în ziua de astăzi societatea, mai cu seamă cea din afară? Cum a zis cineva: maimuțăreala asta europeană, care vine din afară cu legi contra firii, când tata nu mai e tată, când mama nu mai e mamă, când tata poate să fie și femeie, când mama poate să fie și bărbat, când fiecare e liber să-și aleagă genul, toate acestea sunt o răzvrătire a societății contemporane împotriva normalității. Familia este lovită în ziua de astăzi cel mai mult, pentru a nu avea o societate sănătoasă, pentru a nu avea un stat bine așezat și echilibrat.

- Catedrala este pacea, bucuria și așezarea întregului neam în acest An Centenar. Eu, iertat să-mi fie că spun această vorbă, când am auzit că unii vor „spitale și nu catedrale”, am zis: „Înseamnă că suntem bolnavi, pentru că recunoaștem în mod public că suntem un popor bolnav mintal și sufletește, un popor bolnav biologic, de aceea avem nevoie de spitale”. 

Este nevoie și de spitale, desigur, de o modernizare a spitalelor. Dar ce este boala? Urmarea păcatului. Marea majoritate a bolilor sunt consecințe ale păcatului. De aceea avem nevoie de o moralitate sănătoasă, care să izvorască dintr-o credință adânc sănătoasă. Și în mod deosebit clerul și dascălii de Religie trebuie să se implice mai mult într-o cateheză sănătoasă, pentru că o cateheză bună, atât cu cei mari, cât și cu cei mici, va duce la un popor sănătos moral și intelectual”.

 

Interviul integral poate fi citit în ultimul număr al revistei Familia Ortodoxă