Începând din vara trecută metastazele osoase, markerii și, mai nou, plămânii ne-au creat probleme tot mai mari, ceea ce ne-a pus, din nou, în fața unor tratamente mai mult sau mai puțin invazive: radioterapie, chimioterapie și chirurgie. Costurile au crescut, din păcate, neputând să abandonăm tratamentul Burzsynski, care și-a dovedit eficiența în ultimii trei ani, dar nici celelalte tratamente de susținere, de regulă naturiste. Totul a fost posibil – și este, în continuare – datorită unor oameni excepționali, adevărați îngeri, cum îi numim, care ne-au susținut pentru a putea achiziționa tot ceea ce s-a dovedit a ne fi de folos.

Dumnezeu să-i binecuvânteze! Ne rugăm pentru ei**, cu toată credința și recunoștința.

Dacă ar fi să facem un calcul, numai costurile ultimului an spun totul despre ajutorul primit, dar și despre ceea ce înseamnă lupta cu o astfel de boală. Pentru radioterapie am plătit cca. 10.000 de lei (în plus față de ce a suportat casa de asigurări), pentru operația la coloană aproape 15.000 de lei (fără casa de asigurări), pentru tratamentul cu AMMONAPS (Burzsynski) 9000 de lei lunar, pentru vizita, consultațiile și analizele de la Viena, din luna ianuarie, cca. 7.000 de lei, pentru tratamentele naturiste aproape 1000 de lei lunar, pentru tratamentele autohemo (ozonificarea sângelui) și cu vitamina C, începute în aprilie, cca. 4000 de lei lunar (între 3 și 5 luni de zile). Plus costurile adiționale la tratamentele clasice suportate de casa de sănătate, efectuate lunar la clinica Gral Medical. Iar acum ne zbatem să facem rost de un tratament care ne va costa în jur de 5000 USD, bazat pe formula Rick Simpson Oil, pentru o perioadă tot de cca. 3 – 5 luni de zile. Asta înseamnă, financiar vorbind, lupta pentru supraviețuire și pentru o cât de cât bună calitate a vieții când ai cancer generalizat, când ai un copil de crescut, pacienți de tratat și pe alți suferinzi de ajutat, ca motivații pentru luptă.

 

Știm foarte bine că exemplu nostru îi inspiră și încurajează pe mulți dintre cei loviți de o astfel de boală. Suntem, într-adevăr, într-al șaptelea an de când medicii care s-au ocupat inițial de tratament ne-au dat maximum șase luni, iar medicii cu care am interacționat în ultima perioadă au fost surprinși de reușita noastră. Într-o comisie chiar s-a pus întrebarea dacă pacientul cu o astfel de fișă mai trăiește, dacă este sigur că dosarul din fața lor este al unui om care continuă să lupte.

 

DUMNEZEU ESTE MARE și, așa cum ne-a spus părintele Arsenie Papacioc, pe 16 noiembrie 2010, în chilia sa de la Techirghiol, „El nu s-a pronunțat acolo unde medicii s-au pronunțat„, că „Maica Domnului așteaptă ca medicii să-I ceară ajutorul, la fel ca pacienții cu credință mare„!