Sursa foto - Ziarul Lumina
Ziarul Lumina publică un reportaj despre părintele Ștefan Clinciu, paroh în satul Câmpeni (Buzău), care a trecut de la Forțele Speciale ale armatei la Sfântul Altar al bisericii.
Părintele s-a născut la Cărpiniștea, acum 50 de ani. Al șaptelea copil, în familia unui veteran de război. „Să crești cu mai mulți frați este o bucurie imensă. Desigur, depinde de părinți. Copiii au nevoie și de hrană duhovnicească. Aș vrea să văd la mai mulți și azi această bucurie”, spune părintele Clinciu.
„Cei șapte ani de acasă sunt cea mai bună facultate”, consideră el. „Acolo înveți ce îți este necesar în viață - solidaritate, generozitate -, de la cei mai buni profesori: părinții și frații.”
La biserică mergea de mic. „Nu conta că era ger sau ninsoare, mi-o amintesc pe mama cu mine, cel mai mic, în brațe și cu ceilalți șir după ea, venind la biserică să ne împărtășească. Nu lipseam duminica de la Sfânta Liturghie, deși era comunism”, își amintește părintele.
Mama lui și-a dorit mult ca unul dintre băieți să ajungă preot, dar nu a putut să îi țină la facultate. Așa că Ștefan a devenit operator chimist și s-a angajat la fabrica de mase plastice din Buzău. În 1990, după ce s-a căsătorit, și-a pierdut slujba de la fabrică, din cauza restructurărilor, și s-a angajat în armată deși, spune el, „tot timpul aveam în minte să fac teologia. Dar tot amânam.”
În 2003 ar fi fost bine pregătit să-și urmeze chemarea și să dea la Teologie, dar a avut alte griji. Vânduse garsoniera și se împrumutase la bancă pentru un apartament. Se transferase la Forțele Speciale și, cu gândul să scape de datorie, a plecat în misiune în Irak: „Rugăciunea în fiecare seară și dimineață și lăsare totală în mâna lui Dumnezeu. Când am venit înapoi în țară, am sărutat pământul”. A fost o lecție amară de viață. Timp de un an, sărea din pat la cel mai mic zgomot. Iar banii primiți i s-au scurs printre degete.
În 2010, Ștefan Clinciu avea 42 de ani. În fața Bisericii „Sfântul Sava” din Buzău s-a întâlnit cu un coleg militar care se făcuse preot. Atunci a fost declicul. Nu a spus nimănui, dar a dat examen la teologie. După absolvire, a fost hirotonit în 2015, de Acoperământul Maicii Domnului, și s-a pensionat din armată.
După un sfert de secol de slujire sub arme, începuse o nouă slujire. „Dumnezeu are o rânduială perfectă pentru viața noastră. Nimic nu este întâmplător”, spune părintele.
În 2016 a avut o întâlnire providențială: Părintele Mihail Milea, care face minunată misiune prin Fundația „Sfântul Sava” din Buzău, l-a invitat să slujească la bisericuța așezământului pentru bătrâni din Câmpeni. Aceasta are ca hram tocmai Acoperământul Maicii Domnului.
În decembrie 2016, după ce asigurase asistența religioasă la așezământ și făcuse și multe alte activități de voluntariat acolo, la cererea părintelui Mihail Milea și după o cercetare amănunțită a IPS Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, părintele Ștefan a fost numit preot paroh la Câmpeni, o parohie de gradul IV de la țară. A primit cu mare bucurie această responsabilitate, pentru că ea îi împlinește cea mai fierbinte dorință, cea de slujire a lui Dumnezeu.
Citiți AICI mai multe amănunte despre miracolele din viața preotului, dar și despre luptele pe care el le duce astăzi.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.