Tot mai des, românii apelează la cuvinte englezești pentru a exprima ce vor să spună. Nici română, nici engleză, un discurs al unui corporatist sau al unui conațional plecat la muncă peste mări și țări, este mai degrabă în „romgleză”.

După cum bine subliniază Andrei Pleșu în articolul său de luni, publicat pe adevarul.ro, „americanizarea” schingiuiește bezmetic limbajul.

„Pentru că știm nițică engleză. Nu se mai spune „conținut”, ci „content”. Nu „provocare”, ci „challenge”. Nu „a actualiza”, ci „a apdata”. Nu „a șterge”, ci „a deleta, nu „hotărît”, ci „determinat”. O situație complexă trebuie „menegeruită”, „diluită”, astfel încît să „impacteze” pozitiv „colectivul”. Să fii stimulat de ceva e vetust. Trebuie să fii „insentivat”. „Obligatoriu” sună strămoșesc. Se va spune „mandatory”. „Anexă” e termenul „cronicăresc” pentru modernul „atașament”. Totul trebuie să fie „customizat”, ceea ce înseamnă că totul trebuie să fie personalizat, adaptat la datele specifice ale fiecăruia”, notează scriitorul.

„Una peste alta, confruntat cu acest delir terminologic, îmi vine să strig, folosind limba pe care utilizatorii lui par să o prefere: „Come on, guys! Are you mad, or what?! Come the fuck back to decent talking! Get normal again! It`s mandatory! (În traducere, pentru vechea generație: „Fraților! Ați înnebunit?! Reveniți dracului la o exprimare decentă! Înapoi la normalitate! E musai!)”, conchide Pleșu.