Cu câțiva ani în urmă, cântăreața Madonna șoca un avion întreg în timpul unui zbor Londra-New York: timp de șapte ore, cât a durat călătoria, nu a mâncat nimic, a băut doar apă, iar înainte de aterizare a scos niște fiole și, în văzul tuturor, și le-a injectat în braț.

S-a speculat ulterior că era vorba despre vitaminele B6 și B12. Artista avea să mărturisească ulterior, într-un show televizat, că i-a făcut o astfel de injecție și lui Justin Timberlake, atunci când cei doi au avut un program de filmări epuizant.

Și Britney Spears apelează la injecțiile cu vitamine înainte de a urca pe scenă. Pe lista celebrităților care folosesc această terapie de energizare – cel adesea folosind metoda perfuziei intravenoase – se mai găsesc cântărețele Rihanna, Geri Halliwell și Kelly Osbourne, fiica celebrului rocker Ozzy Osborne, actrițele Gwyneth Paltrow și Lindsay Lohan, supermodelul Cindy Crawford și actorul Ryan Philippe. Modelul Cara Delevingne a postat pe o rețea de socializare fotografia brațelor sale străpunse de perfuzii cu vitamine, susținând că o ajută să combată răceala, dar gurile rele susțin că e la modă acum printre staruri să combată astfel și... mahmureala!

Clinicile londoneze specializate în acest tip de tratamente își taxează clienții cu sume cuprinse între 100 și 450 de lire sterline pentru o singură perfuzie. Cei care apelează la astfel de servicii sunt persoane ambițioase, în vârstă de treizeci și ceva de ani, cu programe profesionale foarte încărcate, care declară că nu-și pot permite să se îmbolnăvească.

Efectul de energizare și revigorare este aproape instantaneu și se reduc la fel de rapid și simptomele aferente problemelor de sănătate precum: 

•alergiile și șocul anafilactic 

•atacurile de astm

•durerile musculare și fibromialgia

•durerile de cap și depresia cronică

•bolile cardiovasculare și insuficiența cardiacă congestivă

•siuzita, bronșita, rinita și alte probleme respiratorii

•infecțiile acute

•răcelile și virozele

•simptomele de sevraj

Repetarea regulată a tratamentului cu vitamine duce la dispariția simptomelor sau la ușurarea lor simțitoare.

Un dublu premiant Nobel: Linus Pauling, fondatorul medicinei ortomoleculare

Dar este acesta doar un moft pentru vedete? Dacă dăm puțin timpul înapoi până la primul mare apologet al administrării intravenoase de vitamine, ajungem la un nume mare al cercetării științifice: Linus Pauling, titularul a două premii Nobel: unul pentru chimie și altul pentru pace. Acesta a vorbit prima dată despre importanța vitaminelor în anii 1930. Iar prin anii 1960 a devenit interesat de biochimia nutriției, argumentând că unele boli mintale sunt produse de o combinație de factori genetici și dezechilibre biochimice care pot fi corectate prin administrarea unor vitamine și micronutrienți (articolul „Orthomolecular Psychiatry”, în revista Science, nr. 160, pg. 265-271, 1968). Ulterior, împreună cu dr. Abram Hoffer, a studiat clinic efectul terapeutic al vitaminelor în cazurile de cancer.

Așa s-a născut conceptul de „medicină ortomoleculară”, pe care Pauling îl definea ca „moleculele potrivite într-o concentrație corectă”) ca abordare de prevenție și tratament și de obținere a unei stări optime de sănătate prin acțiunea fiziologică a unor micronutrienți specifici: vitamine, minerale și aminoacizi. 

Linus Pauling a fost fascinat de rolul acidului ascorbic (vitamina C) în menținerea sănătății, fiind convins că administrarea profilactică de doze mari din acest micronutrient poate previn răceala. Ulterior, a constatat că aceasta este extrem de utilă în combaterea gripei, cancerului, bolilor cardiovasculare, a infecțiilor și problemelor degenerative legate de îmbătrânire. 

Pauling credea că medicina nutrițională ar trebui să facă parte din practica medicală standard. Susținea că biochimia individuală, bolile moleculare și stresul conduc la o nevoie de micronutrienți – de exemplu de vitamina C – mult mai mare decât doza zilnică recomandată și agreată de autoritățile medicale. (De exemplu, vitamina C nu va avea efect anitviral decât administrată intravenos și în concentrație de 10-15 mg/dL, confirmă azi practicienii vitaminoterapiei). Pauling a mai adăugat la lista de suplimente importante și vitaminele E și B.

Vitaminoterapia a apărut prima dată în practica medicală din SUA cam în aceiași ani în care și Pauling își elabora conceptul de medicină ortomoleculară. La Baltimore, în SUA, un medic pe nume John Myers a inventat un amestec de micronutrienți perfuzabili a cărui formulă exactă nu este cunoscută, dar se pare că se baza în principal pe o combinație de vitamine din complexul B și vitamina C, la care se adăuga calciu și magneziu. Scopul acestei terapii era să combată probleme care nu răspundeau bine la tratamentele medicale clasice, sau pentru care medicina clasică nu avea leac, de la întinderi musculare la oboseală cronică.

Deși nu se cunoaște rețeta originală a doctorului John Myers, amestecul de vitamine în doză masivă din complexul B, vitamina C, calciu și magneziu a fost botezat drept „cocktailul lui Myers”. Un medic care a preluat o parte din pacienții acestuia a continuat practica administrării intravenoase de micronutrienți, relatând efectele clinice constatate în lucrarea „Intravenous Nutrient Therapy: the Myers’ Cocktail”, publicată de dr. Alan R. Gaby în Alternative Medicine Review (Vol. 7, Nr. 5, 2002). Iată câteva dintre aceste efecte clinice:

•Un copil de șase ani cu simptome persistente de criză astmatică și dificultate de respirație a primit o perfuzie cu vitamina C, magneziu și vitamine din complexul B. Simptomele au dispărut în două minute.

•La jumătate din pacienții cu fibromialgie simptomele s-au redus semnificativ, uneori după prima perfuzie, dar cel mai adesea după trei-patru tratamente.

•Unui bărbat de 46 de ani care suferea de depresie din copilărie și făcea psihoanaliză de opt ani i s-au făcut săptămânal perfuzii cu magneziu și vitamine din complexul B. Simptomele au dispărut și a putut să-și încheie vizitele la psiholog.

•Un bărbat de 79 de ani cu insuficiență cardiacă în ultimul stadiu, după patru infarcturi, dependent de tubul de oxigen, cu prognostic de supraviețuire de maximum o lună, avea cu cangrenă la șase din degetele de la picioare și ocluzia venelor de la picioare, pentru care doi chirurgi recomandaseră amputarea ambelor de la genunchi în jos. Injecțiile intramusculare cu sulfat de magneziu i-au redus considerabil durerile din picioare. În două luni, acestea, combinate cu suplimentarea orală de vitamine C, E și B, acid folic și zinc, au condus la o dublare a capacității de pompare a inimii (fracția de ejecție) și la renunțarea la butelia de oxigen. Continuarea administrării de vitamine – de data aceasta intravenos – a condus în 18 luni la o creștere cu 15 kg în greutate, ceea ce medicina de astăzi consideră drept o minune în astfel de cazuri. Pacientul a mai trăit opt ani după acest tratament. 

•Un bărbat de 40 de ani suferind de oboseală cronică, congestive nazală și o curgere abundentă a nasului a plecat fără niciun simptom după o perfuzie cu vitamina C, magneziu, calciu și vitaminele B12, B6, B5, și din complexul B. Simptomele au revenit a doua zi, dar la nivelul de 10% față de cele anterioare tratamentului.

•Simptomele de sevraj după încetarea consumului de narcotice dispar pe la mijlocul sesiunii de administrare de vitamine pe cale intravenoasă. Sesiunile trebuie repetate pentru efect permanent.

Este recomandabil ca, înainte de prima sesiune de vitaminoterapie, să se obțină o evaluare a nivelului micronutrienților din organism printr-un set de analize.

Ca efecte secundare, de-a lungul timpului s-au înregistrat doar o ușoară senzație de arsură la locul de intrare al perfuziei și uneori o ușoară stare febrilă (corpul se încălzește foarte puternic).

Urmărește site-ul www.centruldenaturopatie.ro pentru mai multe informații despre vitaminoterapie, locația unde se poate apela la astfel de tratamente (zona București-Ilfov) și tarifele pentru acestea.