Fără îndoială că audiența cea mai mare, la a XII-a Conferință Națională de Bioetică, a avut-o masa rotundă, privind etica vaccinării. Au fost prezenți în sală peste 200 de participanți (medici, juriști, sociologi, psihologi, teologi, studenți, rezidenți etc.).
Interesul a fost atât de mare încât, de la început, Laurence Lwoff, șefa unității de Bioetică din cadrul Comitetului pentru Drepturile Omului a Consiliului Europei, și-a stabilit programul în așa fel încât să poată participa la această dezbatere. Am moderat această sesiune și am avut emoții, deoarece în acest domeniu pozițiile par a fi ireconciliabile și mă așteptam la diferite reacții cu violență în limbaj, care să deturneze sensul dezbaterilor. Spre marea mea surprindere, în afară de două mici incidente, pe care le-am stăpânit, dezbaterea a fost un dialog real și schimbul de idei s-a bazat pe argumente și nu pe declarații. Din acest motiv țin să le mulțumesc participanților pentru această atitudine. Indiferent de opțiunea pro sau contra vaccinării obligatorii, cei care au intervenit în discuții au avut o atitudine mai mult decât decentă.
Încă de la început am precizat că rolul dezbaterii nu este de a pune în discuție valoarea sau argumentele științifice legate de vaccinare. Ceea ce am dorit să punem în discuție a fost dacă legea, privind vaccinarea obligatorie, respectă Convenția de la Oviedo. Dezbatarea a plecat de la câteva elemente importante: obligativitate versus liberă alegere; este o problemă etică, un conflict între etica individualistă (hipocratică) și etica utilitaristă (colectivistă); cum reziliem conflictul?.
Argumente pro vaccinare obligatorie:
- este o problemă de sănătate publică și statul are obligația să reglementeze acest domeniu;
- asigură protecția cetățenilor;
- reduce cheltuielile determinate de morbiditatea prin boli infecto-contagioase;
- protejează interesele minorilor;
- riscurile sunt minore.
Argumente contra vaccinării obligatorii:
- se încalcă autonomia persoanei și libertatea acesteia, se introduce un mecanism de discriminare (vaccinat/ nevaccinat);
- se încalcă relația medic – pacient;
- o persoană sănătoasă este obligată la o manoperă medicală;
- protejează interesele big pharma;
- există riscul accidentelor/ incidentelor și a bolilor post-vaccinale și mecanismul de raportare în România nu este pus la punct;
- se încalcă dreptul la opinie a medicilor în acest domeniu.
Sintetizând discuțiile, pot face următoarele remarci legate de relația Lege – Convenția de la Oviedo. În primul rând, faptul că statul român a încălcat Convenția, deoarece nu a organizat decât un simulacru de dezbatere, privind această lege. Articolul 28 - Părțile Convenției se vor preocupa ca problemele fundamentale pe care le ridică dezvoltarea biologiei și medicinei să facă obiectul unei dezbateri publice, în special în lumina implicațiilor relevante din punct de vedere medical, social, economic, etic și juridic, și ca posibila lor aplicare să constituie subiectul unor consultări corespunzătoare.
Ori din martie 2017 și până în prezent, Ministerul Sănătății, inițiatorul legii, a organizat două așa-zis dezbateri a câte două ore fiecare, în care participanții au avut la dispoziție trei minute pentru a-și expune punctul de vedere. Rezultatul a fost inflamarea mediului public, clivarea societății si selectarea invitaților, care au participat la dezbatere. Dezbaterile s-au transformat intr-o formă fără fond. Niciun amendament propus nu a fost acceptat de inițiatori.
În al doilea rând, la nicio dezbatere nu s-a făcut vreo referire din partea inițiatorilor la Convenția de la Oviedo, deși România a ratificat-o din 2001.
În al treilea rând, se observa că prevederile Convenției sunt citate partizan în funcție de grupul din care faci parte (pro sau contra). Adversarii vaccinării obligatorii citează în mod frecvent Articolul 5: O intervenție în domeniul săntății poate fi făcută numai după ce persoana respectivă și-a dat consimțământul în mod liber și în cunoștință de cauză. Acestei persoane trebuie mai întâi să i se furnizeze informația corespunzătoare referitoare la scopul și natura intervenției, cât și la consecințele și riscurile acesteia. Susținătorii legii vaccinării obligatorii se raportează doar la Articolul 26. Exercitarea drepturilor și prevederilor de protecție conținute de această Convenție nu pot face obiectul unor restricții, altele decât cele prevzute de lege și care sunt necesare într-o societate democratică, în interesul siguranței publice, al prevenirii infracțiunilor, al protejării sănătății publice sau al protecției drepturilor și libertăților celorlalți. 2. Restricțiile menționate la paragraful anterior nu vor avea ca obiect art. 11, 13, 14, 16, 19, 20 și 21. Aici sunt necesare câteva precizări: după cum se vede, dreptul principal este prevăzut în articolul 5, deci articolul 26 este o excepție în ceea ce privește exercitarea drepturilor. Raportat la legea vaccinării obligatorii, așa cum a trecut ea prin Senat, se observă că unele articole nu sunt acoperite nici de articolul 26 al Convenției, deoarece acesta spune în mod expres că restricțiile sunt limitate, iar legea introduce discriminarea și intervenția în viața private –lucru interzis. Cu alte cuvinte, legea trebuie să fie amendată, deoarece în forma actuală încalcă Convenția.
În al patrulea rând, aprecieri generale de genul ”afirmații incomplente sau nedovedite științific” nu își au locul într-o lege, care trebuie să fie clară și previzibilă. Cine hotărăște că o afirmație este incompletă sau neștiințifică? Dacă există un articol științific cu privire la riscurile accidentele și incidentele vaccinării atunci se poate considera afirmația dovedită științific? Sau trebuie să existe criteriu cantitativ (număr de articole) care să dea consistență? Cum lumea științifică s-a dezvoltat datorită dezbaterii și a unor opinii contrare cine va face această diferențiere? Și întrebările pot continua. Și, în final, este etic ca prin lege să li se permită companiilor farmaceutice producătoare de vaccin să-și facă promovarea produselor evidențiind doar efectele pozitive și omițând să prezinte riscurile, accidentele, incidentele acestora?
Sunt doar câteva dintre problemele discutate. Bineînțeles, nu cred că după această masă rotundă participanții și-au schimbat (asemenea Apostolului Pavel pe drumul Damascului) în mod radical convingerile cu care au venit. Însă am observat că, pentru prima dată, au ascultat cu atenție opiniile și argumentele contrare. Este un mare pas înainte.
Ca o concluzie însușită unanim: legea vaccinării necesită amendamente, care să o pună în concordanță cu Convenția de la Oviedo. Ea trebuie să unească societatea și nu să o dezbine. Și ceea ce este mai important să respecte dreptul la libertatea de conștiință și autonomia persoanei.
P.S.1 În apărarea companiilor farmaceutice unul dintre participanți, susținător al vaccinării obligatorii, a spus oare nu este o ipocrizie pe de o parte, să pui la îndoială motivele companiilor farmaceutice, iar pe de altă parte, să accepți sponsorizări pentru această conferință de la ele? Deoarece nu a stat până la final, îi răspund aici: 1. Cele două companii farmaceutice care au susținut financiar conferința, pe de o parte nu sunt producătoare de vaccinuri, pe de altă parte, nu au făcut-o în mod gratuit, ci au avut un pachet de servicii pe care organizatorii le-au pus la dispoziție în baza unui contract. 2. Acum câțiva ani am participat la Congresul Mondial de Bioetică desfășurat la Singapore. Unul dintre lectorii invitați și-a făcut la început declarația de interese, arătând că prezentarea este urmarea unei cercetări științifice finanțate de trei mari companii farmaceutice multinaționale. După care în cuprinsul prezentării a avut accente foarte critice (ca să nu spun distrugătoare) la adresa acelor companii. În pauză l-am întrebat cum au acceptat companiile o astfel de prezentare. Mi-a răspuns eu am acceptat finanțarea unei cercetări oneste și când am inceput cercetarea am specificat în contract că rezultatele vor fi publice și corecte. Cu alte cuvinte, am acceptat să fac o cercetare nu am acceptat să mă vând.
P.S.2 De pe Facebook am aflat că la Senat, doamna Adriana Săftoiu, în Comisia pentru Drepturile Omului, a propus o serie de amendamente în care părinții sunt condamnați la închisoare și la decăderea din drepturile părintești dacă nu respectă vaccinarea obligatorie. Dacă pedeapsa cu moartea nu ar fi fost abolită, ar fi propus și acest lucru? Iată cum necunoașterea, neștiința, fundamentalismul ideologic poate influența și oameni inteligenți. (cum o consider eu pe Adriana Săftoiu).
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Slovacii au profitat de articolul 6 (2) si au folosit "Convention "on the Rights of the Child, adopted by the UN in 1989", ratificata de ei si pentru care au o afinitate, si au ajuns sa vaccineaza fara acordul parental.
Babacii nu ne intereseaza asa mult, mai importanti sunt copiii.
referinte de incredere:
Conventia de la Oviedo si statele care au ratificat: http://www.jus.uio.no/english/services/library/treaties/03/3-04/oviedo.xml
Slovacia: https://spectator.sme.sk/c/20053252/mandatory-vaccination-is-constitutional.html
Cehii, invers: http://www.radio.cz/en/section/curraffrs/court-undermines-mandatory-czech-vaccination-regime
Nimeni, evident!
Dar copiii nu pot zice ce simt, ei sunt continuarea vietii noastre si nu viceversa, si unele familii au mai mult de doi copii, eu am cinci; (în) mo' normal ar fi vreo 20 ca in Ieud.
Dacă le analizezi un pic mai atent, atunci se dovedesc a fi, până urmă, doar niște funii de nisip. Da, da! Niște funii de nisip, care din depărtare par a fi atât de tari și atât de solide, însă atunci când te apropii de ele mai mult se dovedesc a fi la fel de tari ca și pânză de păianjen. De ce? Pentru că toate aceste tratate și convenții au plantate la bazele lor niște bome atât de puternice – tone de trotil - care au forța să arunce în aer, în orice moment, întreg edificiul. Totul depinde de mâinele cui se află detonatoarele acelor bombe. Dacă detonatoarele se află în mâinele unor oameni cu frică de Dumnezeu, atunci este pace și linște în țară. Dacă detonatoarele însă ajung în mâinele unor teroriști sau – și mai rău – în mâinele unor scursuri umane cu vederi fasciste (ceea ce pentru GayRopa – pardon, am vrut să spun Europa - nu este o ideologie chiar atât de străină, așa cum se știe din istoria recentă), atunci nici Convenția de la Oviedo, nici CEDO, nici orice alte convenție sau tratat internațional nu va mai oferi absolut nicio protecție.
În ultimă instanță, OMUL are drepturi nu pentru că parlamentul sau CEDO (sau orice altă instituție, tratat sau convenție internațională) îi dă acele drepturi (dacă parlamentul îți dă un drept, atunci tot parlamentul ți-l poate și lua), ci pentru că DUMNEZEU, creatorul cerurilor și a pământului, i le-a dat.
Omul are dreptul la viață pentru că Dumnezeu a poruncit ”Să nu ucizi.”
Omul are dreptul la proprietate pentru că Dumnezeu a poruncit ”Să nu furi.”
Omul are dreptul să-și crească și educe copiii pentru Dumnezeu a poruncit ”Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul, și supuneți-l...”
1. Frica! Frica instinctivă a cornutelor (oricât de mari și de puternice nu ar fi acestea) față de prădătorii lor. Dacă leii reușesc să pună turma pe fugă, atunci rezultatul vânătorii este într-o mare măsură garantat.
2. Devide et impera! Devide și cucerește. Printr-un efort bine coordonat, leii vor face tot ceea ce este posibil pentru a desprinde o pereche (bivoliță și vițel) de turmă.
3. În acest moment tot ceea ce le mai rămâne leilor să facă este să despartă vițelușul de bivoliță. Un vițeluș singur-singurel - despărțit de turmă, despărțit de mamă-sa - este o VICTIMĂ SIGURĂ.
Nu exact aceeași STRATEGIE o urmăresc și hienele cu față de om (navaccinate împotriva VIRUSULUI FASCISMULUI) care au împânzit Ministerul Bolilor și Peștera de Tâlhari care și-a pus în gând să fure de la români tot ceea ce le-a mai rămas: COPIII și LIBERTATE?! Prin manipularea sentimentelor de frică, prin minciună, prin distorsiune, prin amenințări și amenzi cocoșante, prin activarea Barnevernetului românesc (pe modelul odiosului Barnavernet norvegian), prin coruperea factorilor de decizie, prin incitare la URĂ și DISCRIMINARE, se caută, CU ORICE PREȚ, despărțirea copiilor de părinții lor iubitori. Odată despărți de părinții lor, COPIII sunt VICTIME SIGURE. Împotriva colților hienelor copiii nu au absolut nicio armă de apărare.
”Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește și caută pe cine să înghită.” 1 Petru 5:8
În fața amenințărilor care ne stau în față există un lucru pe care nu ni-l putem permite nicidecum: nu ne putem permite să ne fie frică de hiene. Oricât de fioroase, oricât de crunte, oricât de sângeroase nu ar fi – hienele POT și TREBUIE să fie învinse.
Citiți vă rog, CU FOARTE MARE ATENȚIE, următoarele versete din Apocalipsa:
”6 Apoi mi-a zis: „S-a isprăvit! Eu sunt Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul. Celui ce îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieții.
7 Cel ce va birui va moșteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui și el va fi fiul Meu.
8 Dar cât despre fricoși, necredincioși, scârboși, ucigași, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli și toți mincinoșii, partea lor este în iazul care arde cu foc și cu pucioasă, adică moartea a doua.” Apocalipsa 21:6-7
Cine sunt cei care stau în fruntea listei celor care vor aruncați în focul iadului?! Fricoșii!!!
De aceea, apelul meu către ORICE BĂRBAT din această țară este acesta: LUPTAȚI, luptați pentru copiii voștri, luptați pentru libertate voastră! Pentru un bărbat este mai onorabil să moară în picioare, cu sabia în mână, decât să trăiască în genunchi, cu coada între picioare. Sabia?! Da, sabia!
”Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu și lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, judecă simțirile și gândurile inimii.” Evrei 4:12
D-le Vasile Astărăstoae, nu vi se pare că între cele două există o mică-mare fractură de logică?! Cum poți să știi că riscurile sunt minore în absența unui mecanism de raportare bine pus la punct?! Vorba lui Solomon: ”Ceea ce lipsește nu poate fi pus la număr”.
Cum poți să evaluezi riscurile în situația în care probabil nici măcar un singur procent din efectele adverse nu sunt raportate? Vorbesc de cele pe termen scrut, de până la 28-30 de zile, căci de evaluarea riscurilor pe termen lung chiar nu poate fi vorba (vorba lui Ion Creangă: albe nu am nici una, iar negre și mai puține). Cine ar putea să spună ce riscuri de face un cancer îl are persoana nou ”botezată” cu acul vacinului? Dar riscul de fi infertil la maturitate? Sau de a dezvolta în timp o boală autoimună?
De ce nu se raportează? Răspunsul este cât se poate de simplu. Orice business (iar comercializarea vaccinurilor este o afacere ca orice altă afacere care își propune să facă profituri), pentru a genera cât mai multe profituri, are nevoie de cât mai multă RECLAMĂ POZITIVĂ și de cât mai puțină RECLAMĂ NEGATIVĂ. Or orice caz cu efecte adverse nu reprezintă decât un nou caz de reclamă negativă. Prin urmare sistemul medical a fost gândit astfel încât, începând chiar cu băncile studenților la medicină, să se NEGE cele mai multe cazuri negative. Medicii pur și simplu nu sunt pregătiți pentru a recunoaște efectele adverse ale vaccinării. Iar atunci când și le recunosc nu au niciun motiv presant pentru a le raporta, dimpotrivă au numai motive pentru a evita raportarea.