A înnebunit Papahagi? Săptămâna Patimilor pare că îi arde și îi canonește rău pe intelectualii lui Pleșu și Petrov. Anul trecut, în seara de Florii, Adrian Papahagi lansa scandalul Calendarului Pascal, care a tulburat Paștile și a zgâlțâit Biserica, după ce a fost inflamat de alți ca el, respectiv de troica soroșistă Baconschi-Bănescu-Paleologu.

Anul acesta, în Lunea Mare, același Papahagi, demn emul al smochinului sterp, pare să se fi scrântit de-a dreptul și o ia pe urmele lui Radu Preda la accese de delirium tremens online. Ura patologică pe care o are față de un ierah al Bisericii Ortodoxe Române îl stăpânește până la delir și dă pe-afară, public și fără limite, într-o manieră exhibiționistă grețoasă.

Parcă ar fi tâmpul satului, care mai e și olog, cu bube supurânde și o mai dă și în onanism cu limba pe-afară în piața publică, în fața unui afiș răpciugos cu „Macovei-Președinte”. Ți-e scârbă și să te uiți la el dar din milă îi arunci de la distanță o monedă de 50 de bani, că ți-e frică să nu ia o doză prea mare de fenobarbital dacă-i dai mai mult și-apoi să cadă lat cu spume la gură.

Cu toată jena, reproducem mai jos din sminteala intelectualului împroșcată pe Facebook ca să nu credeți că exagerăm.

Recomandăm Mitropolitului Andreicuț să-i administreze o porție de exorcism pe măsură și să dispună pe cuprinsul Mitropoliei sale interzicerea împărtășaniei pentru bolnavul său, în cazul în care nu-și cere înainte iertare de la ierahul Sfântului Sinod pe care îl porcăiește, conform canoanelor.

De asemenea, Patriarhia Română, la a cărei televiziune Trinitas Tv mai prestează personajul, să înlocuiască din textul dement de mai jos numele Înaltpreafințitului Teodosie cu cel al lui Vasile Bănescu, sau chiar al Preafericitului Patriarh Daniel și să vadă ce iese:

„În peștera lui dobrogeană, ascetul Teodosie se hrănea de o viață, ca Botezătorul, numai cu lăcuste și miere sălbatică, cum citise în Evanghelia după Matei (3, 4). Dar ce viață! Unii credeau că trecuse de 110 ani, alții îi dădeau 200, și doar răuvoitorii spuneau că abia atinsese 60. Pe puțini îi primea, dar faima îi era mare.

La televiziuni, doctori renumiți, precum Alina Herberts sau Bogdan Protopopescu explicau că proteinele provenite din lăcuste sunt cheia longevității. Și a sfințeniei, adăugau mulți duhovnici televizivi.

Cu binecuvântarea ÎPS Teolampie, mitropolitul Dobrogei, făina de greieri, lăcuste și alte insecte culese din lanurile mănoase ale provinciei se procesa deja pe scară industrială, și avea mare căutare la pangarele și magazinele mitropoliei.

Cum se întâmplă adesea, dușmanii Bisericii acuzau creștinii că sunt retrograzi și obscurantiști, mâncând lăcuste. Ecologiștii pretextau că omul distruge o întreagă specie și un ecosistem. Apăruse chiar un nou partid ecologist: Uniunea Salvați Lăcustele (USL). Eurodeputații partidul REPAR inițiaseră un proiect de lege, prin care UE să interzică această practică alimentară barbară și nesustenabilă, care în plus deturnase și ceva fonduri de reziliență.

De partea cealaltă, partidul Fără Europa în România (FER) milita pentru impunerea pâinii din făină de lăcuste, mâncare națională, cu vechi tradiții dacice, veterotestamentare și paleocreștine. Ei înființaseră chiar o moară, care procesa populara "Făină Gândacică".

"Deși nu avem documente, s-a demonstrat că dacii exportau făină de greieri și lăcuste, dar și lăcuste vii în Orient. Probabil Ioan Botezătorul consuma în deșert lăcuste și miere dacică", susținea într-o conferință la Institutul Conservator "Octavian Goga" vicepreședintele FER, Ghiță Funie.

Societatea întreagă fierbea. Nu mai puteai lua un taxi fără să auzi că ticăloșii de la UE doresc să interzică făina de lăcuste, pilon sfânt al tradiției neamului nostru. "Am ajuns o colonie, vor să ne fure făina sfințită, să nu prindem suta, ca Sfântul Teodosie, să murim toți cu zile, uciși de praful toxic presărat de avioane", mi se plângea Argentin Geoală, șofer de taxi, pe drumul de la Aeroportul Mircea cel Bătrân înspre oraș. Și cum să nu-i dai dreptate?”

Ptiu, drace!