Neurochirurgul și diaconul Ștefan Mindea a fost invitatul ASCOR Constanța seara trecută, într-unul din căminele Universității Ovidius. Tema întâlnirii a fost „Neurochirurgia - între medicină și creație”.

Vreme de două ceasuri, medicul le-a vorbit studenților despre experiența sa și despre viața sa trăită întru Hristos. 

La eveniment au participat circa 100 de tineri de la mai multe facultăți, dar și IPS Teodosie, cel care îl știe pe Pr. Mindea încă de la venirea sa pe plaiurile Dobrogene.

Neurochirurgul le-a povestit tinerilor despre rolul pe care Părintele Iustin Pârvu l-a avut în viața lui. „Viața noastră s-a schimbat foarte mult prin relația noastră cu Părintele Iustin Pârvu. Duhovnicul meu, părintele Iustinel de la mănăstire, prin unele discuții pe care le-am mai avut, ne-a convins ca să ne întoarcem în țară. Dar nu convins, convins nu este cuvântul corect, nu vreau să fiu înțeles greșit aici, pentru că decizia, la urma urmei, fiecare om, fiind adult, și-o asumă. Dar el crea dorința ca să iei o asemenea decizie.”

Un student l-a întrebat care a fost primul sentiment pe care l-a avut când s-a întors acasă, în România. Iar Ștefan Mindea a povestit o întâmplare amuzantă. „Dimineața, trebuia să fug să cumpăr lapte pentru Iustina, pentru cea mică. Și ne-a dat cineva o mașină. Ȋn State conduceam o mașină automatică, și asta era cu schimbător. Am băgat cheia în mașină și nu pornea, sărea mașina ca un iepure. Și mă gândeam «cum? ce-i cu mașina asta?» Mi-am dat seama că e cu schimbător, dar am zis că o să mă descurc. 15 minute n-am putut să pornesc mașina. Am căutat pe internet și mi-a dat seama cum s-o pornesc. Și am mers cred că 1 kilometru. Ȋn așa fel, de m-am introdus la toată Constanța. M-au înjurat toți, se oprea mașina din 3 în 3 secunde. Și am tras pe dreapta, pentru că nu mai puteam să merg, era dezastru. Toți, agitați, «ce-i cu ăsta?», și am tras pe dreapta...” „Ați simțit schimbarea”, i-a spus IPS Teodosie, zâmbind. „Da, am simțit schimbarea”.

Neurochirurgul Ștefan Mindea spune că „niciun medic nu este mai presus de Dumnezeu. Niciun medic nu are o cunoștință mai bogată decât cel mai simplu om cu o credință curată și adevărată. Niciunul din ei! Chiar nu mă interesează de la ce universitate, cine ești, cum, ce... Nicidecum! Asta este o înșelare și să nu fiți intimidați de acest gând!”, le-a spus neurochirurgul studenților.

 

Un student l-a rugat să povestească unul dintre momentele în care a simțit trecerea între medicină și creație, între medicină și Dumnezeu.

 

„Am intrat într-un caz cu un domn... N-o să uit, și acuma îmi aduc aminte numele lui. Avea o tumoră imensă. Am lucrat foarte meticulos, pas cu pas. Și, dintr-odată, a sărit sângele până-n tavan. Intrasem într-o arteră. Am mai lucrat acolo 2 minute și am văzut că sângerarea nu se oprește, ci crește. Ȋntâmplător, pentru cazul respectiv nu avea o altă mână, a doua. Era un medic care făcea specializare un an, dar a lipsit, era liber, și eu făceam cazul cu un student de anul II care voia să meargă în Psihiatrie. Deci, era vai de capul meu. Mă uitam la el, el nici nu se uita în plagă, cred că se uita la altceva. Și mă gândeam că nu are cine să mă ajute. Am băgat niște comprese și pur si simplu mă rugam. La scurt timp după această rugăciune, am reușit să pun două clipuri (n.r. - cleme) și să stopez sângerarea. Și numai eu știu cum am pus clipul ăla acolo: habar n-am! Nici acuma! Era sânge (mult)... I-am băgat clipul, am strâns clipul și s-a nimerit exact pe arteră”, a povestit Ștefan Mindea.