Doctorul Vasile Astărăstoae a postat luni, 1 aprilie, pe Facebook un material despre așa-zisele „mame surogat”. Coincidență sau nu, în aceeași zi ActiveNews semnala un caz de mamă surogat care dăduse naștere pe 25 martie fiicei fiului său homosexual.

 

Redăm mai jos, integral, materialul publicat de doctorul Vasile Astărăstoae despre mamele-surogat:

 

„O știre difuzată de Digi 24: Vicepremierul italian Matteo Salvini șochează din nou. Prezent în Verona la o conferință a extremei-drepte, politicianul a comparat mamele-surogat cu niște… bancomate și cuptoare cu microunde. S-a declarat împotriva acestui concept și a promis că va lupta din toate puterile pentru drepturile copiilor. Imediat a fost preluată de tot felul de comentatori diletanți și „progresiști”care și-au manifestat stupoarea, indignarea și au condamnat atitudinea politicianului italian. În realitate, declarația lui Matteo Salvini reflectă poziția unui segment important (dacă nu majoritar) al societății față de noile tehnologii reproductive și, în special, fertilizarea in vitro. Și nu de azi de ieri, ci din momentul apariției acestor tehnologii.

Se știe că între procreare și reproducere nu este numai o deosebire semantică, ci și una de concept – biologic, social, genetic, cultural. Reproducerea nu este doar un act de perpetuare a speciei, formatat de schema comunitară și niciun proces individualist, ci un fenomen care antrenează profunde aspecte etice, medicale, legale și religioase.

Mișcările feministe au criticat noile tehnologii reproductive, acuzându-le că sunt subversive, deoarece terapii periculoase fizic și mai ales traumatizante psihic se fac pe corpul unei femei, cu singura și cea mai bună speranță de a vindeca infertilitatea și de a elimina bolile ereditare. Aceasta deoarece procesul fertilizării in vitro este asociat cu un grad ridicat de încordare emoțională și psihică. Pentru majoritatea cuplurilor, fertilizarea in vitro reprezintă ultima speranță de a avea copii, după o lungă și dificilă perioadă de investigații și tratamente pentru infertilitate. Nici această metodă nu poate garanta succesul ceea ce crește stresul femeilor ce trec prin această experiență… În plus, natura tehnică a tehnologiilor noi dezumanizează femeile, înstrăinându-le de propriul corp și reducând femeia la ideea de purtătoare de uter sau purtătoare de ovule. În practică, de cele mai multe ori femeile sărace sau din grupuri minoritare nu au primit tratament pentru infertilitate și au fost exploatate ca mame surogat (mame purtătoare) pentru ovule fertilizate, aparținând unor părinți bogati și sănătoși.

În declarația sa, Matteo Salvini se referea la maternitatea de substituție. Maternitatea de substituție constă în acceptul unei femei de a purta o sarcină (implantarea unui embrion) la cererea unui cuplu steril, în cele mai multe cazuri contra cost, și în angajamentul acesteia de a ceda necondiționat, după naștere, nou-născutul cuplului cu care a încheiat contractul. Sinonime: femeie-purtătoare, mamă-purtătoare, maternitate pentru alții, contract de sarcină, sarcină pentru altul, mamă-surogat. Circumstanțele în care maternitatea de substituție este utilizată: (1). Sterilitatea de cuplu în care soția prezintă o malformație uterină ce face imposibilă păstrarea sarcinii; (2).femeia din cuplu urmează un tratament ce pune în pericol dezvoltarea embrionului și a fătului; (3). Sarcina pune în pericol viața și / sau sănătatea femeii.

Maternitatea de substituție este însoțită de probleme etice și legale legate de:

a. Filiația copilului
În cazul maternității de substituție, asistăm la o disociere clară între graviditate și maternitate și la o adopție ante-naștere. Dacă, atunci când atât ovulul cât și spermatozoizii provin de la membrii cuplului steril, echivalarea din punct de vedere social și legal cu adopția sau chiar cu filiația biologică poate fi acceptată, în alte cazuri situația copilului se complică. Ovulul poate proveni de la o altă femeie sau chiar de la mama purtătoare. Și atunci cine este mama? Dacă maternitatea este dovedită de actul nașterii, nou născutul este ab initio fiul mamei purtătoare. Putem asista însă și la o disociere între paternitatea biologică și cea sociologică, atunci când se practică inseminarea artificială (sau fertilizarea in vitro) cu donor anonim. Situația poate deveni mai complexă dacă mama purtătoare este căsătorită și soțul are la nașterea copilului pretenții de paternitate. Se poate ajunge ca 6 părinți să-și dispute un copil, iar fiecare să aibă argumente etice, psihologice și legale prin care să-și justifice pretențiile. Rămâne să elucidăm care paternitate/maternitate trebuie acceptată: cea genetică, cea legală și sociologică sau cea intențională.

 

b. Natura juridică a contractului
Contractul încheiat între mama purtătoare și cuplul steril (atunci când acest contract este cu titlu oneros – adică în majoritatea cazurilor) este: un contract civil? un contract de vânzare a copilului? În acest caz, contractul este nul de drept, deoarece majoritatea codurilor civile declară nulitatea contractelor, care au ca obiect bunuri scoase din circuitul civil, iar viața face parte dintre acele bunuri ce nu pot fi negociate. Este un contract de prestări de servicii, un contract de a purta un copil intrauterin, un preț al uterului, o renunțare anticipată la drepturi parentale? Greu de admis un contract de prestări de servicii, deoarece în cazul maternității de substituție, acesta poate sau nu să se finalizeze, fără a exista posibilitatea de a impune respectarea sa. Nimic nu poate obliga mama purtătoare de a remite copilul fără o hotărâre judecătorească cuplului steril. Ea este mama legală atât timp cât, în majoritatea statelor în materie de maternitate, filiația genetică este suplinită de gestație.

 

c. Este o comercializare a corpului ? Contractul încalcă sau nu principiul necomercializării corpului uman?
Când se face contra cost, nu există nicio îndoială că ne aflăm în această situație. De aceea, maternitatea de substituție este contestată în numele intangibilității corpului uman, ca un afront al demnității. Riscul exploatării femeilor este real și el trebuie luat în calcul și prevenit. În realitate, maternitatea de substituție oscilează între cele două modele: de solidaritate și de comercializare a corpului.

În concluzie, între interdicția totală și un liberalism excesiv, calea de mijloc, și anume: reglementarea potrivit normelor etice, religioase, culturale și sociale ale fiecărei comunități în parte constituie o soluție realistă. Unei probleme complexe trebuie să i se găsească soluții complexe.

 

P.S.: Acum 14-15 ani, într-o dezbatere privind fertilizarea in vitro, o tânără eticiană, formată la SNSPA, la școala Mihaelei Miroiu (feministă, progresistă, USR-istă, neomarxistă), susținea că apariția mamei surogat constituie un mijloc de eliberare a femeilor de dictatura bărbaților. Aceasta deoarece femeile de succes își pot permite un copil fără a-și periclita cariera (prin starea de graviditate), iar femeile sărace vor accede la o nouă profesie, și anume: cea de mamă purtătoare.”