Ați observat, în ultimii 10 ani, avalanșa de situații în care se face colectă de fonduri pentru cazuri medicale disperate?... pentru o ultimă șansă pe care o are un bolnav, care suferă de o maladie fără tratament? De obicei, în peste 90% dintre cazurile mediatizate, "ultima șansă” vine de undeva, din altă țară (Tailanda, Brazilia, China etc.) și, cel mai des, se numește fie terapie genică, fie transplant sau tratament cu celule stem. După ce au apărut numeroase accidente (inclusiv decese), terapia genică a fost retrasă și trimisă în laboratoare de cercetare. Nu și terapia cu celule stem.

Cercetările, privind celule stem, au demarat pe la începutul anilor 1980 și atunci oamenii de știință și medicii au fost încântați de acest nou tip de celule. Celulele stem (celule sușă) – sunt celule nediferențiate cu un enorm potențial de diferențiere. Au un rol primordial atât în embriologie, cât și în refacerea țesuturilor și a rănilor sau formarea de noi celule diferențiate în organe. Deoarece, prin natura lor proprie, celulele stem au rolul de înlocuire a celulelor bolnave sau în vârstă, oamenii de știință au emis ipoteza de a folosi celule stem ca terapii pentru pacienții cu o gamă largă de afecțiuni medicale. Premiza era că putem face uz de abilitatea naturală a celulelor stem de a produce celule sanatoase și astfel vindecăm cele mai multe boli majore cu care se confruntă oamenii, inclusiv boli de inimă și cancer, boala Parkinson, scleroza multiplă, accident vascular cerebral, boala Huntington, boli de măduva spinării și multe altele. În urma unor transformări, celulele stem mezenchimale pot regenera țesuturi (miocard, țesut hepatic, epiderm etc.), având o mare perspectivă de utilizare în medicina regenerativă, considerată medicina viitorului. Viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat, dar nu și în prezent. În prezent, oamenii de știință și doctorii recomandă prudență deoarece nu este clar dacă aceste tratamente sunt eficente și fără primejdie. 

Pentru bolnavii cărora medicina actuală nu le ofera o soluție terapeutică eficentă și pentru familiile acestora, o mică promisiune, indiferent de preț, este firul de speranță de care se agață cu disperare. Aceste tratamente obțin o atenție exagerată în mass-media, mai ales atunci când celebrități, apelează la ele.

Nu poate fi această descriere mecanismul perfect de marketing? Marketing de afaceri. Oportunitate pe o piață capitalistă în care există cerere și ofertă. 

Căci dincolo de binele promis și de speranța alimentată, toți cei care fac programări și pun preț (o sumă) pe tratamentul cu celule stem fac în primul rând o afacere. 

Noua afacere mondială, numită STEM, are de fapt două direcții distincte: prima – cea mai veche și scumpă, este transplantul propriu-zis; a doua este recoltarea și depozitarea de celule stem. Un pic mai ieftină și mult mai accesibilă marelui public, șantajat sentimental cu sloganuri de tipul „recoltarea de celule stem – o asigurare casco pentru sănătatea bebelușului tău!”

Care parinte iubitor nu ar investi în garanția unei sănătăți imbatabile pentru copilul său suma de 1000 – 1200 de euro?

Ca orice afacere nouă, prosperă și de viitor, și afacerea STEM atrage mulți dezvoltatori. Peste 10.000 firme au (la nivel mondial) obiect de activitate recoltarea și depozitarea celulelor stem de la nou născuți. 

Pe cât de uluitor și promițător, fenomenul transplantului de celule stem este controversat și contestat. Ca în orice chestiune în care se învârt bani mulți, și în problema celulelor miraculoase se nasc suspiciuni și războaie.

E posibil ca această soluție să fie cu adevărat miracolul acestui mileniu. Cei, care sunt contra, ar putea fi niște conservatori ipocriți.

 

Dar e posibil ca metoda să fie insuficient dezvoltată și mult prea ambițios prezentată, în fapt mult mai limitată față de promisiunile existente în acest moment. 

La ora actuală, sunt foarte puține transplanturi de celule stem, care sunt disponibile și care sunt dovedite (de oamenii de știință) să fie sigure și eficiente. Cel mai bun exemplu este transplantul de măduvă osoasă. Celulele stem hematopetice au o compatibilitate de până la 100% în cazul unor transplanturi autologe, maximizând șansele vindecării copilului și de până la 50% în cazul altor membri din familie (transplanturi alogene). În cazul unor astfel de transplanturi cu celule stem hematopoietice, efectul de respingere a transplantului este mult redus dacă se folosesc și celule stem mezenchimale recoltate din țesutul cordonului ombilical. Celulele stem hematopoietice se pot folosi în tratarea unui număr de peste 70 de afecțiuni ale sângelui. În rest – incertitudini.

 

În primul rând, că celulele stem sunt omnipotente doar la embrioni și că aceste celule omnipotente nu pot fi utilizate în terapie deoarece cercetările pe embrioni umani sunt strict reglementate și prohibite. Celulele, care se recoltează din cordonul ombilical sau de la adult, sunt pluripotente sau unipotente – de aceea ele pot fi utilizate doar în tratamentul bolilor hematologice. Apoi, nu se comunică beneficiarilor că această terapie are caracter experimental și că eficiența ei încă nu este susținută de dovezi concludente. Repet, singura terapie confirmată și acceptată, în prezent, este transplantul medular. Nu se comunică faptul că, atât timp cât nu avem mijloace să controlăm direcția de diferențiere a celulelor stem, există riscuri între care apariția teratoamelor sau decesul, nu sunt de neglijat.

Părinții, care vor să-și protejeze copiii de e viitoarele boli, trebuie să știe că recoltarea sângelui din cordonul ombilical în primele 30 secunde după naștere privează acest copil de a primi de la mamă anticorpi și celule stem și îi face astfel la începutul vieții mai vulnerabil. Mai mult, celulele nu pot fi păstrate decât maximum 15 – 20 ani.

Toate aceste informații nu sunt comunicate posibililor beneficiari și de aici speranțe deșarte la promovarea cărora din nefericire participă și medicii. 

În concluzie, până când știința va infirma sau va confirma „minunea medicală" numită transplant de celule stem va trece probabil mult timp și vor curge mulți bani. Din buzunarele optimiștilor și ai suferinzilor în alte buzunare.

P.S.: Uneori am impresia că, în realitate, unii oameni nu vor să fie informați. Altfel, cum se explică faptul că, afirmațiile aberante ale unui realizator TV isteric și ale unui chimist cu pregătire minimă în genetică, potrivit cărora expunerea la gaze lacrimogene (chiar de scurtă durată) produce mutații genice, pot fi luate în serios? Sau că vor avorta femeile, chiar și cele care nu sunt gravide în prezent? Dar bărbații?! Ei nu pățesc nimic?