Percepția unei părți importante a publicului este că lupta anticorupție este direcționată în special spre o anumită parte a clasei politice pentru a o cuminți/intimida (după modelul Mani Pulite din Italia) iar instituțiile de forță sunt sprijinite de emisarii țărilor occidentale care își doresc decidenți cât mai docili la București (spre deosebire mai nou de Praga, Budapesta, Varșovia). Dar dacă realitatea este mai complexă iar baletul pro și anti-DNA vrea să mascheze adevăratele decizii cu impact covârșitor asupra finanțelor publice?

Dragnea, șeful PSD și Tăriceanu, șeful ALDE se victimizeaza eficient în ultima vreme dar deciziile definitive în cazul lor se amână oportun când procesele ajung în faza pronunțării unei soluții (vezi pensionarea unor judecătoare în cazul ambilor și reluarea de la zero a proceselor). Ministrul Justiției cere recent demisia șefei DNA, președintele, o parte a societății civile, șeful Parchetului, procurorii din CSM arată că nici nu se pune problema, ambasadorul SUA declara că are încredere totală în DNA și conducerea sa, timp în care o parte a presei se ocupă cu dezvăluirile abuzurilor unor procurori DNA iar cealaltă, presa „progresistă”, vine cu alte rapoarte, acuze, scenarii apocaliptice privind penalitățile la care va fi supusă România din partea UE dacă se atinge independența „Justiției” și în toată această gălăgie infernală alte teme la fel de importante scapă focalizării opiniei publice. Cum ar fi de pildă achizițiile de armament din ultima vreme.

De când s-a instalat PSD-ul lui Dragnea la butoanele Guvernării comenzile și contractele au curs gârlă iar suma totală se apropie repede de 10 miliarde dolari (rachete Patriot de 4 miliarde, corvete de 1,6 miliarde, lansatoare HIMARS de 1,25 miliarde, transportoare blindate Piranha de aproape un miliard și câte or mai fi; mai nou vrem să construim și...submarine!).

 

Ăștia sunt bani buni plecați, ca să nu mai vorbim de revizii și alte consumabile care vor umfla factură finală, spre deosebire de legendarul împrumut de 20 miliarde dolari de la instituțiile financiare internaționale din urmă cu 8 ani (grosul de la FMI) care a rămas mai mult de jumătate la BNR și a compensat reducerea rezervelor minime obligatorii în vremuri de criză-băncile și-au primit banii înapoi blocați la BNR iar statul a luat un împrumut pentru a acoperi asta și a nu permite pariurile împotriva leului. Ei bine, dacă cei care au aprobat împrumutul de la BNR au decontat electoral cu prisosință, lumea nu pare prea deranjată de achizițiile de armament, asta pentru că probabil nu simte încă pe propria piele respectivele costuri (spre deosebire de împrumutul de la FMI care s-a suprapus cu tăieri de salarii în sectorul bugetar și impozitarea suplimentară a pensiilor). Mai mult, cum PSD-ul a majorat salarii în aceeași perioada cine să mai bage de seama și nota de plată privind dotăriile Armatei? O vom băga de seamă însă când vom realiza cu cât au crescut datoriile României și când creșterea dobânzilor pe plan internațional va apasă pe rambursarea lor...

Ce părere aveți, dacă lupta pro și contra DNA n-ar ține capul de afiș de luni bune pe agenda media, ar merita câteva dezbateri și oportunitatea ultimelor achiziții ale Armatei? Poate că unii își imaginează că politicienii presați de DNA încearcă să își cumpere clemența protectorilor instituției (vezi statele ai căror ambasadori sunt foarte vocali de altfel) iar contractele pentru dotările Armatei ar fi prețul colateral plătit pentru ca politicienii coaliției la putere să nu mai fie fugăriți de procurori. Ei, săracii, tot speră ca la următoarea achiziție ambasadorul Klemm va ieși cu o poziție critică la adresa Doamnei K sau măcar nu îi va mai ține isonul dar, ce să vezi, ambasadorul face de fiecare dată o piruetă și revine cu noi declarații politicianiste și pro-DNA de parcă acesta ar candida la viitoarele alegeri pe listele USR. Și tot urmărind cu sufletul la gură meciul partidelor la putere și electoratului lor majoritar cu DNA și suporterii săi se trece repede peste miliardele aruncate în gura industriei americane de armament, acestea fiind percepute ca sacrificii necesare în drumul spre victoria finală. Dar dacă asta e și ideea acestui spectacol grandios de sunet și lumini?

 

Poate că din acest motiv nici nu e debarcată Kovesi, e nevoie de întreținerea respectivului conflict care să acapareze atenția opiniei publice deturnând-o de la teme mai sensibile. Până în 2019, când ii expiră mandatul, se mai pot încheia și alte contracte grase pentru dotarea Armatei...