Toate partidele naționaliste, suveraniste, independente și consevatoare din România susțin integrarea europeană și cea euro-atlantică.

Două cepe putrede. Sau două otrăvuri sigure pentru ceea ce a mai rămas din ceea ce odată era poporul român, învingător smerit a peste 6 milenii milenii de istorie. Timp în care s-au ridicat și prăbușit multe imperii. Cum ar fi, în curs, Europa Occidentală și SUA.

Din ce cauze această situație neagră aici la noi? Din cea a serviciilor (interne și externe), aflate la comanda mafiei globaliste, dar și din cauze care ne privesc personal: lipsă de cultură, lipsa de informare, lipsă de inițiativă, lipsă de viziune și de voință.

De-a valma, o mulțime de specialiști în fotbal, femei și politică, bine intenționați sau bine-manevrați, ne asigură că nu se poate face nimic, că meciul e pierdut, că nu avem șanse, că o astfel de direcție nu are succes aici, unde oamenii sunt încă vrăjiți de mirajul îmbogățirii cu orice preț în și prin intermediul UE. (Ca și cum bogăția ar ține neamul, oricum ar fi dobândită ea, cu compromisuri care țin de anularea personală și comună, și nu demnitatea, curajul, credința, tradițiile.) Și în parte au dreptate, căci manipularea și prostia nu lucrează numai cu minciuni; dar până la un punct. Acel punct în care un grup de români, adunați într-un partid vin să le propună românilor o schimbare majoră -cum ar fi un Roexit, recuperarea bogățiilor naționale, a valorilor, construirea unei economii proprii, scoaterea serviciilor și armatei  de sub conducerea străiniulor și altele asemenea; nu lozincile copiate de la unii la alții sub formă de principii, obiective, programe și care toate propun imposibilul: o Românie demnă și prosperă în această Uniune Europeană. 

Un partid care să propună DEMNITATE pe bune și AUTO-ADMINISTRARE reală a țării. Ceea ce nu s-a întâmplat încă.

Că, totuși, se poate ne-au arătat-o o serie de partide identitare/suveraniste/naționaliste, care s-au ridicat în mod miraculos în numai câteva săptămâni sau luni de la înființare până la a fi pe primele locuri ale politicii din acele state. Unul dintre ele este "Brexit party" al lui Nigel Farage.

Anunțat în 20 ianuarie 2019, înscris în United Kingdom Electoral Commission în 5 februarie 2019, este astăzi, la 3 luni de la înscriere, pe primul loc în cursa pentrru alegerile europene după cum o arată graficul de mai jos:

departe în fața laburiștilor și conservatorilor, ceea ce transformă participarea Marii Britanii la aceste alegeri într-un al doilea referendum, cu mari șanse de a-l confirma pe primul.

În ceea ce privește poziționarea pe plan intern, în perspectiva viitoarelor alegeri generale, Brexit party se găsește pe locul 3, în creștere permanentă, în timp ce laburiștii și conservatorii, care încă îl depășesc, destul de debil, scad permanent.

 

 

O să-mi spună unii că e altă țară, altă situație, alți oameni alte și alte .... Pot veni cu exemple de aici din est și centru, avem exemple de peste tot care ne arată că e posibil, dar că trebuie să pornești la drum. Cât despre handicapul lipsei unor figuri carismatice și universal cunoscute - cum e cazul lui Farage - am să vă răspund că este un argument al lipsei de inteligență, imaginație și informare. Se poate și fără Farage. Cam cum a putut echipa de fotbal a Islandei la campionatul european din 2016.

Mai multe despre starea actuală a Brexit party găsiți aici.