Lelia Munteanu a scris un editorial despre noua pasiune politică a patronului editurii Humanitas, Gabriel Liiceanu.
Jurnalista de la Gândul afirmă că lui Liiceanu i-a fost dificil să aleagă între Iohannis și Cioloș, precum "alegerea parfumului din prima parte a zilei: Carolina Herrera sau Bois d’Argent de la Dior”.
Iată textul Leliei Munteanu:
De când, la momentul potrivit, l-a abandonat pe Băsescu, ca pe un flacon epuizat de Molton Brown, filosofardul de la Păltiniș a găsit o nouă victimă a admirației sale în persoana premierului Dacian Cioloș.
Probabil i-a luat ceva timp să se decidă între Iohannis și Cioloș, alternativă la fel de dificilă ca "alegerea parfumului din prima parte a zilei: Carolina Herrera sau Bois d’Argent de la Dior”.
Gabriel Liiceanu a moderat astăzi - mai onctuos ca o cremă Clinique - dezbaterea GDS "Proiectul de țară, între politică și tehnocrație”. După ce zișii tehnocrați au cam zbughit-o ca să se cocoațe pe listele de partid, ar fi fost mai realistă o discuție cu tema "Guvernul Cioloș, între tehnocrație și politică”.
Conștiința pomădată a societății civile are calitatea rară de a-și customiza encomiasmele. Adică abilitatea de a-și adapta lingușelile la necesitățile clientului.
Nimeni nu pune la îndoială buna creștere, buna credință și toate celelalte bune ale lui Dacian Cioloș. Pentru guvernarea unei țări e nevoie însă de ceva mai mult. N-a dovedit deocamdată nimic, iar Platforma România 100, cu care și-ar dori să mai încerce o dată, e o colecție de banalități emfatice.
Cum s-o dau mai metafizic? Un premier fără program e ca un filosof fără operă. Mascotă atârnată de gâtul unor partide fără lideri, țintă predilectă a pasionaților de pupincurism.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.