Nici bine nu a rămas fără Ordinul Steaua României, că europarlamentarul László Tokes, președintele Consiliului Național Maghiar din Transilvania, s-a și ales cu golul din colecție umplut. Adeptul fanatic al autonomiei pe criterii etnice, care îi cerea prin 2013 premierului Viktor Orban ca Ungaria să ofere protectorat Transilvaniei, iar mai nou se vaită din răsputeri că guvernele României îi provoacă pe secui și unguri prin măsuri, legi și atrocități anti-maghiare, a primit o decorație. O cheamă Ordinul de Onoare al Ungariei și i-a fost acordată la propunerea premierului Viktor Orban, pentru a recunoaște "curajul, demnitatea umană și meritele” lui Tokes... în declanșarea Revoluției de la Timișoara!

 

Despre rolul și "meritele” lui Laszlo Tokes în revoluția de la Timișoara s-a scris multișor și destul de lămuritor, distincția proaspăt obținută având cumva rol de epilog edificator. Tocmai de aceea nu mă voi opri asupra acestora. Așa cum nu mă voi opri nici asupra retragerii Ordinului Steaua României, după o decizie definitivă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, lucrurile fiind limpezi ca lumina zilei. Mă voi opri, însă, asupra recentelor acuze lansate de Tokes cu privire la "provocarea” secuilor și ungurilor. Poate și fiindcă e ceva din farmecul bancurilor cu radio Erevan în ele.

 

Dacă acuzele lui Tokes nu ar fi revoltătoare, ar fi extrem de hazlii. Cu greu îți poți da seama despre care guverne și legi românești care să producă atrocități asupra maghiarilor vorbește furibundul lider, atâta vreme cât din 1990 încoace mai nimic nu a mișcat la guvernare fără UDMR. Iar ultimii 26 de ani au însemnat o adevărată cascadă de drepturi pentru comunitatea maghiară din România, larghețea cu care acestea au fost acordate atingând chiar limite periculoase pentru statul român.

 

Dar Laszlo Tokes are, totuși, dreptate când folosește verbul "a provoca”. Are dreptatea din bancurile cu radio Erevan, după cum spuneam- provocare există, însă în direcție inversă, din partea unor lideri ai maghiarimii precum domnia sa, la adresa României. Care lideri, la rândul lor, sunt provocați de câteva aspecte care îi panichează. Precum faptul că o bună parte a comunității maghiare este foarte mulțumită de condițiile asigurate de statul român, iar dorința de rupere a României sau instaurare a autonomiei pe criterii etnice este departe de a fi împărtășită de întreaga maghiarime. Sau faptul, de-a dreptul dureros pentru radicalii maghiari, că în pofida drepturilor extrem de largi asigurate de statul român, pe fondul sporului natural negativ și al migrației, comunitatea maghiară descrește simțitor.

 

De la recensamântul din 1992, până la cel din 2011, comunitatea a scăzut cu aproximativ 400 000 de suflete. Sigur, în acest interval întreaga populație a României a scăzut. Însă ceea ce îi deranjează pe radicalii maghiari este că scăderea e mai pronunțată în rândul maghiarilor, ponderea acestora suferind modificări semnificative. La un calcul scurt, dacă în 1992 ponderea era de aproximativ un maghiar la 12,5 români, în 2011 aceasta devenise de aproape un maghiar la 13,7 români. Iar asta îi deranjează și incită, cu atât mai mult cu cât trendul pare să se păstreze, demontând pas cu pas, de la sine, pretențiile aberante ale liderilor maghiari radicali asupra Transilvaniei.

 

Cu atât mai mult cu cât se apropie pragul psihologic al împlinirii sutei de ani de la Unire, e de așteptat ca provocările și agresivitatea cercurilor radicale maghiare să sporească. Și să se diversifice! Căci ceea ce nu era de conceput în urmă cu 20 de ani, se pune acum în practică la scală largă. Presați de realitatea demografică și conștienți că de unii singuri nu prea au cum să își atingă obiectivele, radicalii maghiari și laboranții lor au trecut la dezmierdarea și aburirea românilor, investind energii și propagandă în curentele "ardelenist” și "bănățenist".

 

Să nu vă mire, așadar, nimic. Nici marșurile fără autorizație, nici minciunile și auto-victimizarea, nici șmecherii care fac mare tapaj din a se pretinde ardeleni sau bănățeni înainte de a fi maghiari. Provocarea chiar există. Au mare nevoie de ea cei care visează la milenara Ungarie ce nu prea a existat vreodată.