

*Anul acesta BNR a pus în circulație o monedă de 50 de bani cu simbolistică regală – aversul cu imagini ale primei vizite a Regelui Ferdinand și a Reginei Maria în Transilvania unită cu Țara (la Oradea, în 23 mai 1919) iar reversul cu chipul Regelui Ferdinand. Decizia BNR și a guvernatorului Isărescu a făcut posibil ca la acest nivel firul istoriei să fie reînnodat de acolo de unde ocupantul sovietic l-a rupt samavolnic în urmă cu șapte decenii. Un fapt care miră totuși e că, deși pusă în circulație în vară (mai exact pe 27 august) – și deși tirajul a fost unul substanțial, 5.000.000 de bucăți – moneda poate fi găsită extrem de rar; la un supermarket mi s-a spus că o astfel de monedă poate fi găsită la circa 200-250 dintre celelalte. Poate că n-ar fi lipsit de interes ca responsabilii BNR să vadă dacă nu cumva actul său indiscutabil salutar se poticnește pe undeva în birocrație sau poate chiar în rea-intenție.
*Dacă o zi întreagă îmi las mintea de capul ei, o zi întreagă macină numai aiureli.
*Puțină atenție aici: să nu vă mirați dacă, albit în prealabil la ICCJ de securism, infamul Băsescu va ajunge în curând șef la PNL.
*S-a întâmplat ca și în vara și toamna aceasta să călătoresc prin țară. Unde, cu tot cu București, n-am văzut mai mult de 10 echipe strângând semnături pentru actualii candidați la Cotroceni; vreo două dintre ele nici nu vreau să vă spun ce le-au auzit urechile. De unde atunci cele 4 milioane de semnături pe care numiții pretind că le-au depus reglementar? Chiar poate cineva să creadă că au semnat 25% din cei cu drept de vot? Nu cumva se ridică și aici aceleași mari semne de întrebare ca și în cazul imenselor averi ale baronilor PSD, a d-lui Iohannis și în general ale tuturor grangurilor politici? Țară sărmană, răpusă de minciună și hoție...
*Continuă șirul gesturilor incredibile ale incredibilului Aurelian Pavelescu, care recent a anunțat că PNȚCD va susține candidatul PSD la prezidențiale. După Revoluție mi-au trebuit două luni să mă lămuresc ce e cu Iliescu, Roman și ai lor. Moment din care întreaga-mi simpatie politică și toate speranțele mi le-am îndreptat spre acest partid. Membru în conducerea Alianței Civice, m-am aflat, în Convenția Democratică, timp de aproape un deceniu, alături de liderii PNȚCD în efortul constituirii unei alternative la totalitarismul către care tindea FSN-ul uzurpator. Toate acestea și încă multe altele m-au făcut să nu privesc nepăsător la cele ce se întâmplau cu acest partid în cei mai bine de zece ani de când Pavelescu se află la conducerea lui. O discuție cu el, pe care eu am inițiat-o la un moment dat, dar și toate acțiunile lui, care fac ca partidul să fie ținut captiv într-o stare deplorabilă de mai bine de zece ani, m-au condus la o convingere în care mă întăresc continuu: ceea ce face Aurelian Pavelescu e un mixt de rea-intenție și de iresponsabilitate. Pe care numai cei asemeni închipuitului succesor ai lui Maniu nu le văd. Între ei eternul duplicitar Marius Ghilezan, care, recent, în România liberă, a aplaudat cu spume susținerea candidatului PSD (urmaș demn al FSN-ului dușman de moarte a PNȚCD). Gestul lui Ghilezan are, însă, cel puțin o aparență rațională, de vreme ce el a fost, ani mulți la rând, beneficiarul unor sinecuri mănoase sub PSD, la Avocatul Poporului, de exemplu – unde neclar e doar ce calificare și experință profesională l-au putut recomanda.
*Comisar european, nevasta lui Crin. Îndoliate Doamne, nu v-am spus eu că Don Juan și-o trage cu Băsescu și Securitatea?
*Auziți infamie la agitatorul #rezist Andi Moisescu: „Orice om deștept care nu votează dublează puterea votului unui prost". Cu alte cuvinte, după logica ipochimenului cei ce votează sunt niște proști.
*D-nii Iohannis și Orban sunt împotriva amantelor din ministere întrucât dânșii sunt de dreapta.
*E clar, totuși: m-am pricopsit cu o idee fixă de care numai un psihiatru mă mai poate scăpa: ce semnături sunt alea depuse de prezidențiabili reprezentând circa 25% dintre românii cu drept de vot? Poate să mă ajute cineva cu un apel la 112?
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
1. are rost să votezi cu vreunu din cei mici de la acest scrutin ?
2. ce părere aveți despre desființarea ministerului pt românii din afara țării și a institutului Hurmuzachi ?
2. părere proastă; românii din Basarabia, Bucovina de Nord, din Serbia etc au în continure nevoie de susținere "identitară" din țară; dar dacă președintele însuși are dificultăți până și cu identitatea românilor basarabeni, șansele sunt mici; sunt de acord cu ideea Guvernului de a reduce administrația, dar în această privință cred că greșește (ca să nu zic mai mult).
Zicea un amic că singurul lucru care îl ajută pe Ludovic Orban în postura de prim-ministru e comparația cu Dăncilă.
Serios?
Să uităm accidentul auto din 2007, cînd era ministru al transporturilor, accident în care Șică a îndoit niște tablă, dar a lovit un pic și un copil; s-a prezentat la poliție abia a doua zi, căci se presupune că la ora evenimentului etilotestul îl proiecta în penal. Bașca funcția de ministru. Încă îl aud dat în gît de o altă înaltă instanță morală, Robert Turcescu, care atunci a înregistrat și a difuzat la televizor o conversație cu prietenul lui Ludovic în faza beat rangă demn de milă. Despre alte povești semisinistre pe care le-am auzit despre consumatorul Șică de la alți ai prietenii lui nu-mi permit să scriu din respect pentru mine însumi.
Să uităm și consternantele mojicii de șantierist preorășenesc cu studii medii neabsolvite la adresa unor cucoane cu care acum e #mumumumu. Numita Turcan, vicepremier, e cazul flagrant, însă nu singurul.
Se poate face abstracție chiar și de exotismele sale artistice de Gîgă puriu, precum și de numeroasele probe publice de prostie radicală și lichelism de subaltern transpirat de la zelul pupatului în cur. Cea mai recentă este despre cîștigarea prezidențialelor din primul tur. Denunțul penal pentru trădare după vizita Viorichii în Israel rămîne încă atît de uluitor încît nu s-a înființat știința care să-l studieze. Pînă și complementaritatea științifică zace în dificultate
Însă ce nu se poate dosi după perdea în cazul Șică este convertirea la kovesizm. Drumul Damascului s-a constituit ca dosarul penal cu care a fost scos din cursa pentru primăria Bucureștiului. La dosar există înregistrarea milogelii lui Șică la Urdăreanu pentru niște caș ("Urdăreanu: Cash? Orban: Cum altcumva?") cu care cică Șică urma să-și plătească aparițiile electorale (gratuite potrivit legii) la RealitateaTv și B1. Mulțumită achitării, din spălător spumos pe jos cu Kovesi, Șică a ajuns nu doar admiratorul ei îngenuncheat la propriu, ci liderul partidului care își face un titlul de glorie inaccesibilă din susținerea cu succes a lui Kovesi la șefia procuraturii europene. Cu această țucahară, Șică a reintrodus-o pe Nadia Comăneci la clasa zero pitici a tumbelor de 180 de grade cu aplauze furtunoase.
Deci Șică e atît de controlabil încît e capabil să execute infinit mai multe misiuni decît i se pot transmite de pe numărul limitat de butoane al telecomenzii care-l mînă-n luptă. Asta dincolo de alonja etică pe care i-o conferă aspectul, desigur nepenal, al jalnicei cerșetorii denunțate la DNA de bunul prieten al domnului prim-ministru, Tiberiu Urdăreanu. Un biznismen cu convingeri prezumat liberale, of course.
Are Dăncilă ceva similar în palmares? Mă tem că nu. Viorica e doar o mediocră standard în politica momentului oriunde pe planeta asta, coafată comic și cu o atitudine care aduce cu a adjunctelor de pe la Propagandă din anii '80. Dăcât că un pic mai elegantă. O duduie încă uluită de ceea ce i-a făcut Dragnea cînd a instalat-o la Palatul Victoria, motiv de trac permanent care n-o ajută deloc să pară inteligentă. Tracul ăsta împleticit ar putea fi la o adică indicatorul unor urme fine de moralitate, dar n-aș paria sume consistente pe asta. Cam atît. Doar atît. Cărapșăn? Niet! #ghinion.
Adică, îmi pare cu regret: în competiția cu Viorica, Ludovic e lider de liga campionilor, prietene.
P.S.
Pentru prima oară după 1990, la alegerile astea nu votez. Motivul? Guvernul Viorichii a militarizat prin STS un proces eminamente civil. Nu votez, fiindcă nu accept să și girez cu stampila ceea ce se petrece, de fapt, de mult: transformarea României într-o garnizoană de căprari prostuți, dar cam beți.