*Cultura e obrazul unei națiuni, civilizația obrazul intelectualilor iar traiul oamenilor obrazul conducătorilor ei.

*Sunt deja câteva zile de când s-a isprăvit mandatul neisprăvit al Cristinei Tarcea la șefia ICCJ. Corina Corbu a preluat conducerea instanței însă procedura de la CSM a numirii ei e deja contestată de Forumul Judecătorilor din România. E adevărat, asociația în cauză și acțiunile ei au fost nu o dată contestate, dar aici nu asta contează – ci dacă procedurile numirii Corinei Corbu au fost sau nu conforme legii. Iar dacă nu, dincolo de faptul că ele vor trebui reluate, se ridică și câteva mari semne de întrebare. Cum de a fost posibil ca judecătoarea și colegii din CSM, profesioniști la superlativ ai dreptului, au putut să încalce legea într-un mod atât de elementar (ignorarea unor termene imperative clare ca lumina zilei)? Cum de s-au putut da adversarilor independenței justiției, pe o asemenea imensă miză, argumente pentru un atac care în acest moment pare greu de contracarat?

*După ce l-a scăpat de prejudiciul de 350 de milioane de dolari din dosarul "Flota" (eu am inițiat dosarul și știu ce spun), să nu fiți surprinși dacă aceeași Justiție vă va scuipa în obraz și mizieria că Băsescu n-a fost securist.

*Pentru omul și istoricul Marius Oprea am, în general, motive de respect. Uneori însă judecățile sale au o subiectivitate decurgând parcă prea direct din interese proprii (carieră publică și altele). Bunăoară zilele acestea un text public al său i-a pus din nou într-o lumină roz-intens cu mult sciplici pe Emil Constantinescu și Tăriceanu; în contrast, se înțelege, cu toți ceilalți (cu Băsescu mai ales). Desigur, cu destule argumente valide – dar, mare păcat, și fără numeroase și necesare circumstanțieri. Lucrurile sunt în general cunoscute, și n-aș aminti decât câteva, drept exemple. Cum ar fi cedările sistematice și complet nejustificate ale președintelui Constantinescu în fața PD-ului lui Roman și Băsescu, cedări ce au afectat semnificativ guvernarea CDR, ce au condus practic la distrugerea PNȚCD etc. Din interiorul lucrurilor știm bine amândoi, Marius Oprea și eu, că fostul președinte a mers pe această cale mai mult decât stranie într-un consens total cu principalul său consilier Zoe Petre. Un personaj cu un trecut mai mult decât tulbure – căruia însă Marius Oprea, fost student înainte de 1989 iar după apropiat în anturajul fostului președinte, i-a purtat mereu o mărturisită, și destul de stranie și ea, prețuire. Tăriceanu? Sigur că și el a fost și e în multe privințe altceva decât un Băsescu. Și totuși, și aici, dacă lumea a uitat probabil încă de atunci, Marius Oprea sigur n-a uitat, Tăriceanu s-a rupt de Băsescu numai la momentul „bilețelului roz”, în care fostul prezident a demascat intervenția fostului său prim-ministru în favoarea amicului său penal Patriciu; îmi pare rău dar cele întâmplate atunci au avut darul să spună, pentru cine a a vrut să audă, un lucru foarte grav (și deloc întâmplător) despre Tăriceanu. În sfârșit, ca să nu mai continui, Marius Oprea se oripilează de politicieni precum Viorica Dăncilă și eternul securist Meleșcanu, foști camarazi amar de vreme ai lui Tăriceanu, numai acum, când, la despărțirea de ei, se oripilează și politicianul său favorit.

*Când acuză răul din țară d-l Iohannis scrâșnește și are o privire așa de fixă de zici că în ultimii cinci ani a fost la balamuc nu la Cotroceni.

*Dacă într-adevăr a făcut ce se zice, probabil că Dincă ar merita pedeapsa cu moartea. Personal sunt însă împotriva reintroducerii acestei pedepsei. Și mă opresc doar la argumentul riscului presupus de erorile judiciare, reamintind cel mai recent caz de la noi. Marcel Țundrea a fost închis pe nedrept timp de 12 ani pentru o crimă pe care n-a comis-o (murind zdrobit de această nedreptate la puțin timp după punerea în libertate).

*Numai jupuit de viu voi admite că vreun prezidențiabil mai e în stare să depună 200.000 de semnături valide.

*Dacă fostul a avut două mandate pe Băsescu eu cred că ar putea să aibă două și pe Petrov.

*Țânțari, ploșnițe, ciori, politicieni.

*O judecătoare (de la CSM!), Andrea Chiș, a acuzat-o pe Dana Gîrbovan că și-ar fi negociat numirea la MJ (blocată de un Iohannis furibund) acasă la PSD-istul Florin Iordache. După felul în Gîrbovan a dezmințit acuzația, pare că numita Chiș nu-i decât o unealtă a Sistemului securist-băsist perpetuat  de prezidentul sas. Caz în care o acțiune disciplinară împotriva-i mi s-ar părea lucrul cel mai firesc.