*De puține zile numele Reginei Maria va fi purtat la Paris de o stradă în zona Turnului Eiffel. Se cuvine să îndreptăm un gând bun atât către marea noastră Regină, dar și către urmașa ei, Custodele Coroanei. Care a făcut posibil nu doar evenimentul de zilele trecute de la Paris dar și refacerea relațiilor cu Franța, aliatul nostru traditional. În anii ororii comuniste, dar și în cei ai unei tranziții cenușii și fără orizont, nimic n-a mai fost, n-a mai putut să fie ca înainte în aceste relații. Un gând de aleasă recunoștință și Franței, statului francez și d-nei Michèle Ramis, ambasadoarea franceză la București, o prietenă caldă a românilor și a Familiei Regale.
*Diferența dintre Dumnezeu și omul căzut e, bunăoară, ca aceea dintre florile naturale și cele artificiale.
*Ca să-i slujești unuia ca Băsescu și după ce s-a aflat că a fost turnător e musai să te cheme Paleologu.
*Evident că sasul știe că doar a doua propunere de prim-ministru va trece în Parlament, ca să nu se ajungă la anticipate. Așa că Orban e ca pârțul pe care-l tragi înainte să faci treaba mare.
*Bruxellesul neo-marxist și mercenarii din țară sunt disperați să zădărnicească tragerea la răspundere a satrapului Kovesi pentru ce a făcut la DNA pe timpul mandatelor lui Băsescu. Între altele, numita – cu concursul celor asemeni ei din SRI (și pe o strategie dictată de Bruxelles) – a girat urmărirea, intimidarea și compromiterea a circa 3.000 de magistrați. Totul cu un singur scop: punerea Magistraturii sub cizma DNA. De aici și asaltul din aceste săptămâni asupra Secției de investigare a infracțiunilor din justiție (SIIJ) și asupra CSM. Oricum, indiferent de deznodământ, sunt de ținut minte numele unor judecătoare de la CSM care n-au pregetat nimic o clipă să înfrunte răul: Gabriela Baltag, Evelina Oprina, Lia Savonea, Nicoleta Țînț, Simona Marcu.
*Cel mai recent prin Procurorul General William Barr, Administrația Trump și-a reiterat poziția de apărătoare împotriva secularizării a spațiului "iudeo-creștinismului". Mesajul s-a vrut unul nu doar pentru urechile neo-marxiștilor de peste Ocean, ci și pentru ale celor din Europa Occidentală.
*ICCJ (în continuare răul suprem din Justiție) a contestat la UE (CJUE) Decizia CCR privind ilegalitatea completurilor condamnării lui Dragnea și a celorlalți. Cei care au comandat execuții politice, din țară și din afară ("parteneri UE"), au motive să se teamă că se va afla ce-au făcut. Uitați-vă numai la comportamentul lui Băsescu; pe care în plus îl mai așteaptă și dezvăluirile ce nu vor mai întârzia mult de peste Ocean.
*Când uneori îi mai zic prezidentului și sas se înțelege de la sine că n-o fac depreciativ. Binele și răul nu-s pe etnii.
*După ce s-a aflat că de fapt nu-și dăduse demisia din Guvern în urma mineriadei, surse oficiale franceze au făcut public că d-l Șora n-a fost nici luptător în Rezistența Franceză. În ritmul ăsta s-ar putea să aflăm că venerabilul n-a fost nici colaborator al Anei Pauker, ci Ana Pauker însăși.
*Judecătoarele de la ICCJ care l-au condamnat pe Dragnea au refuzat să semneze sentința. Curând vom afla și cine din afară și din țară le-a comandat execuția.
*Dumnezeu s-o odihnească pe Tamara Buciuceanu-Botez! A fost unul din nu prea mulții actori cu cele mai bune sentimente pentru Regalitate. Caracterul și trecutul său curate n-au făcut-o vulnerabilă în fața celor care i-au constrâns pe destui dintre colegii lor, și pe mulți dintre intelectualii publici, să nu se poziționeze la fel – iar pe câțiva chiar i-au constrâns să se "răzgândească".
*Orban a băut Programul de guvernare și acum s-a dus să-i dea Academia unul.
*Culmea reclamei la EMAG: să-i faci altuia reclamă și toată lumea să te înjure pe tine.
*Apropo de condamnarea lui Dragnea de instanțe constituite ilegal, așa ceva a fost posibil numai într-un stat republican cu apucături staliniste. Instaurat și perpetuat de ambele partide feseniste din care el a făcut parte sau le-a condus la vârf. Fără să miște un deget în direcția care se cuvenea (deși la un moment dat păruse dispus s-o facă). Așa că vorba aceea, cum îți așterni așa și dormi la mititica.
*Nimic nu garantează că la vremea funeraliilor lui Iliescu și Băsescu România nu va fi Regat. Și că celor doi smuciți, care s-au purtat cu atâta necuviință cu Dinastia noastră, nu le va fi intonat Imnul de Stat Regal.
*Când îi aud pe guvernanți că economia a crescut de nu s-a mai văzut (însă două milioane de oameni trăiesc din pensii de cerșetori), îmi vine să le vărs în creștet.
*Președinte neamț și prim ministru ungur. Zici că suntem în pragul Dictatului de la Viena.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Să nu uităm de avocatul poporului tanti Weber. Și crecă și alții.
Nu am chef de scris, nu mi-e bine deloc. Încerc să dau, pe scurt, răspuns celor care se întreabă, acum: ”Dar despre ce a fost Moțiunea aia? De ce trebuia să pice Guvernul?”
Moțiunea este expresia sintetică a șapte ani de ură anti-PSD, injectată în societate de băsescu, răzbunare pentru Referendumul de destituire. Ură care ține loc de orice, inclusiv de critică a actului de guvernare. Băieții din servicii, care au văzut că injecția ține, și produce efecte, au continuat să facă același lucru și sub Iohannis, furnizându-i și motivele pentru care injectarea urii trebuie continuată.
Mai mult, ura a generat și conflicte în sânul serviciilor, pe motiv de cine pe cine servește, și de ce. Facțiunile din servicii au supralicitat în materie de injecție de ură. Au reușit s-o impună drept instrument al luptei politice, promovată de partide. Inevitabil, PNL a fost, și este, cel mai agresiv pe frontul urii. USR s-a impus pe scena politică tot în calitate de promotor al urii.
Ei bine, acum ura se întoarce împotriva promotorilor ei. Obiectul urii n-a rămas exclusiv PSD. De aici și imposibilitatea creării unei majorități cât de cât coerente și de durată pentru eventualul guvern liberal, condus de Ludovic Orban. La ură se răspunde cu ură. În partide, între partide, în societate. Este o beție generalizată a urii.
Unii încep să se trezească, și se întreabă, disperați, ce mai putem face, pentru că țara trebuie, totuși, guvernată. Dar pentru a fi guvernată trebuie un minim de pace socială. Pace pe care PSD, cum-necum, o asigura, prin intermediul împărțirii mai echitabile a fructelor creșterii economice. Acum pacea socială s-a dus și ea, ofrandă pe altarul urii!
Cum credeți că vor primi românii un guvern obsedat de ”bugetari”, pe care îi urăște pentru că sunt ”pesediști”, și promit decapitarea instituțiilor de stat și licențierea a sute de mii de angajați la stat? Cum se poate guverna când ai extins ura și între două categorii de angajați: cei de la stat, ci cei din sectorul privat?
Nu cred că Orban, oricât de dus cu pluta ar fi el, nu știe ce înseamnă ”stare de necesitate”. Știe. Și încearcă marea cu degetul, să vadă care ar fi răspunsul la eventuale măsuri de forță, în caz de eșec al formării guvernului. Ieșirea din criză nu este, în niciun caz, ținerea de alegeri anticipate. Chiar dacă se ajunge la un acord politic pentru ținerea lor(nu se va ajunge!) mai devreme de luna martie anul viitor nu se pot ține. Crede cineva că românii, după șase luni de provizorat al guvernării, se vor repezi să-i voteze pe artizanii crizei? Mediul economic va fi în culmea fericirii, după șase luni de incertitudini politice și bugetare? Și ce va fi după? O guvernare provizorie, de circa șapte luni, după care noi alegeri? De ce? Se dorește construirea unei situații care să justifice apelul la o conducere de mână forte, eventual la o ”dictatură” militară, care să elimine partidele prea puternice de pe scena politică, și să rămânem cu marionetele sistemului statului paralel?
Suntem pe muchie de cuțit, doar că ura ne împiedică să vedem asta...
https://www.facebook.com/constantin.gheorghe.16/posts/1730322823766623