În thrillerul american Vânătoarea de oameni (The Hunt, 2020), regizat de Craig Zobel, povestea nu este doar un simplu film de acțiune, ci o satiră întunecată, în care elitele globaliste își satisfac cele mai macabre dorințe vânând oameni. Aparent, această premisă răstălmăcește o fabulă clasică a lui Esop, transformând o lecție despre virtute și perseverență într-un manifest al cruzimii și dominației absolute.
Fabula clasică „Iepurele și broasca țestoasă” este cunoscută de oricine: broasca țestoasă, simbol al perseverenței și al răbdării, învinge iepurele, simbol al aroganței și superficialității, într-o cursă surprinzătoare. Deși iepurele avea avantajul vitezei, încrederea excesivă îl face să piardă, oferind lumii o morală clară: răbdarea și consecvența triumfă asupra impulsivității și mândriei nefondate.
Dar în această versiune întunecată, rescrisă de scenariștii filmului, finalul este departe de cel pe care ni l-a predat Esop.
Într-o desfășurare macabră, iepurele refuză să accepte înfrângerea. Orbit de furie și sete de răzbunare, se îndreaptă spre casa broaștei țestoase, care sărbătorește victoria alături de familie.
Într-o scenă ce pare ruptă din coșmarurile groazei, iepurele ucide copiii broaștei, îi devorează mâncarea și, în cele din urmă, o omoară pe ea. Nicio lecție de morală nu mai supraviețuiește aici. În locul ei, rămâne o altă regulă a jocului: întotdeauna, iepurele trebuie să câștige. Dar dacă luăm această fabulă reinterpretată și o aplicăm realității zilelor noastre?
Înlocuiți iepurele cu Sistemul – acel mecanism impersonal și implacabil care pare să domine viața publică în România – și veți înțelege ce se petrece în societatea noastră. Așa cum iepurele nu poate suporta umilința unei înfrângeri, Sistemul refuză să permită o altă realitate decât cea a propriei sale victorii absolute. Ce se întâmplă cu cei care îndrăznesc să-i reziste, să-l provoace sau să-i dovedească slăbiciunile? Sfârșesc, asemenea broaștei țestoase, învinși de o forță care nu cunoaște nici limite morale, nici scrupule.
Morala? În lumea în care trăim, competiția nu mai e o poveste despre virtute. Este o luptă de supraviețuire unde câștigătorul, de cele mai multe ori, este cel care are mai puține scrupule și mai multă putere. Dar dacă nu reușim să rescriem aceste reguli și să ne recuperăm valorile pierdute, riscăm să devenim doar victimele unui joc pe care nu l-am ales și pe care nu-l putem câștiga.
Lucian Ciuchiță, 29 noiembrie 2024
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Da, “riscăm să devenim doar victimele unui joc pe care nu l-am ales și pe care nu-l putem câștiga” pentru că nu am înțeles că nu la ei stă ..puterea. Ci la noi, la oamenii care nădăjduim în Dumnezeu.
Cu cât suntem mai mulți, noi, care facem voia Lui, cu atât mai mult spor avem.
Să vrem să ne lumineze Dumnezeu.
Doamne, miluiește.