Marea criză economică începută în 2007 a adus cu sine, printre altele, și „reinventarea” națiunilor, scrie Petrișor Peiu în revista Q Magazine.

Dacă atunci era un „puișor”, acum naționalismul a devenit „emblematic pentru țările mari, care determină mersul lumii și care domină, economic și ideatic, lumea democrațiilor liberale”, continuă fostul consilier al lui Adrian Năstase și Radu Vasile.

„A ne preface că lumea nu se schimbă sub ochii noștri, a ne preface că nu înțelegem imensa influență și presiune pe care ceea ce se întâmplă la Washington o are asupra lumii noastre ar însemna autism politic”, a scris Peiu. Mai departe, acesta consideră că datoria generației actuale este să construiască o națiune și țară puternică.

„Generația noastră, care vede renașterea „naționalismului” în marile țări occidentale este datoare să se conceteze la mersul istoriei și să revină la reconstrucția unei națiuni și a unei țări puternice. Proiectul Europei solidare este generos și reprezintă, în continuare, scenariul de bază pentru România dar nimeni nu poate refuza țării și un scenariu alternativ, o pregătire pentru eventuala Europa cu două viteze sau chiar pentru o Europă cu puternice accente naționale.

Deși magiștrii corectitudinii politice au izgonit din limbaj termenul „naționalism” înlocuindu-l cu mai puțin nobilul „populism”, fenomenul acoperit de acest termen există indiferent de ce atribut semnatic i l-ar da unii sau alții. A fi naționalist în secolul XXI nu mai înseamnă a avea proiecte războinice și/sau centrate pe etnie ci începe să însemne centrarea pe propriul model economic și social, concentrarea resurselor interne pentru întărirea economiei naționale , plasarea proiectelor continentale în plan secund atâta timp cât determină evoluții neconvingătoare propriului spațiu”, notează Peiu în revista Q magazine.

Analistul arată că politicile Guvernului Orban - atât de criticate la București -, aduc rezultate economice, în timp ce economia românească este în suferință.

„Opinia dominantă în „lumea bună” a saloanelor bucureștene este că numai marginalii, exoticii și eventual nebunii se mai preocupă de economia românească; a cere schimbarea paradigmei economice echivalează (în opinia acestor profesori de uniuneeuropeanălogie) cu răspândirea ideiilor dacopaților și devine crimă împotriva europenității. Mulți de pe aici i-au cântat prohodul regimului Orban din Ungaria pe motiv că a reinventat acționariatul unguresc în economie și că a taxat lipsa de eficiență a supermarket-urilor și băncilor dar rezultatul, după șase ani, este că marile investiții din industria auto se duc tot la ei nu la noi! Doctorii în eurofuturologie ne spun că dacă lăsăm europenitatea să lucreze liber vom ajunge la convergență iar polonezii care calcă principiile a-naționalității vor colapsa. Dar pe piața românească sunt active nu mai puțin de 14 fonduri poloneze, bursa noastră e condusă de un polonez, la fel și singurul fond serios de la București în vreme ce fonduri românești nu sunt active nici în România darmite prin Polonia!

Valorizarea potențialului României trebuie să conducă acțiunea politică; cu toții trebuie să înțelegem că Uniunea Europeană este, în mod natural, un club de egoiști care mimează politicos comportamentul coerent”, a scris Peiu.

„Dacă vom înțelege că o țară de peste 20 milioane de locuitori poate mai mult decât face acum, vom fi printre câștigători; dacă vom înțelege că, cu aceeași cheltuială pe care o facem pentru tratamente în străinătate putem face aici spitale la fel de bune pentru a cheltui în România banii de sănătate vom avea o națiune sănătoasă; dacă vom înțelege că, cu aceeiași bani pe care românii îi cheltuie pentru studii „afară” putem face aici școli mai bune, vom fi printre națiunile educate, deci bogate; dacă vom înțelege că și românii pot avea companii mari și bogate precum MOL-ul unguresc și PKN-ul polonez, atunci banii românilor vor putea genera bogăție și prosperitate. Altminteri ne vom mulțumi cu așteptarea debilă a unor „investitori străini” care creează locuri de muncă plătite cu salariul minim pe economie și cu fonduri poloneze sau cehești care vor prospera aici din valorificarea unei piețe rudimentare”, încheie Petrișor Peiu.