Inevitabilul s-a produs. După trei ani în care electoratul a fost pregătit intens pentru acest moment, Dacian Cioloș și-a lansat partidul politic.
În analiza mea am pornit de la manifestul și codul etic al partidului, precum și de la discursul lui Dragoș Pîslaru, unul dintre membrii fondatori.
În primul rând, trebuie spulberată orice iluzie că acest proiect ar fi ceva inocent, născut din dorința unor tineri idealiști care au pus laolaltă banii strânși în pușculiță pentru a face ceva pentru țară etc. Primul și cel mai evident argument în acest sens reprezintă logo-ul partidului. Culorile formațiunii, roșu, portocaliu și galben, nu au fost alese întâmplător.
Dacă vă uitați cu atenție o să observați că ele sunt tocmai culorile gigantului McDonalds. Roșul este culoarea pasiunii, a acțiunii, în timp ce galbenul este un simbol al afecțiunii, amintind de sânul mamei, de copilărie. Combinația roșu, portocaliu, galben este și cromatica Imperiului Roman. Specialiștii afirmă că această combinație este atrăgătoare și este destinată în special copiilor și tinerilor. De asemenea, acel plus de lângă RO sugerează dorința de a crea o Românie diferită, o Românie căreia i se adaugă ceva din afară.
O frază din discursul lui Dragoș Pîslaru mi-a atras atenția: „(avem) o criză de identitate care provine atât din faptul că nu reușim împreună să ne imaginăm colectiv un proiect de țară viabil”. Mai greu găsești o frază atât de construită în laborator. „Criză”, ”identitate”, „împreună”, „colectiv”, „proiect”, „țară”, „viabil”. De la numele formațiunii, la momentul zero care i-a propulsat pe ei pe scena publică „colectiv” -, la „țară” și „proiect”, fraza asta pare la fel de spontană precum a fost și propunerea lui D.Cioloș în funcția de premier.
Dar să revenim și Haideți să vedem ce societate propune MRÎ:
1) Secularizarea societății și eliminarea religiei din spațiul public. În codul etic al partidului se afirmă: „Credințele religioase și, alte categorii de credințe non-religioase sunt o problemă privată a membrilor de Partid”. Acesta este exact argumentul folosit de activiștii seculariști pentru eliminarea religiei și a opririi finațării cultelor: credința este personală și nu are ce căuta în spațiul public. Dealtminteri, domnul Cioloș și soția sunt adepții unor credințe de tip new age la modă pentru o anumită categorie de oameni, așa că din acest punct de vedere, manifestul are un mesaj țintit precis.
În același document, la secțiunea „Principii fundamentale”, se spune că partidul nu va face alianțe „cu partide și grupări extremiste (comuniste, fasciste, fundamentaliste)”. Apariția grupărilor „fundamentaliste” alături de comunism și fascism trebuie legată de limbajul promovat de stânga neo-marxistă: cine nu este de acord cu relativizarea credinței, a căsătoriei, a familiei sau cu eliminarea orei de religie, este „fundamentalist”. Mitropolitul Bartolomeu ne avertiza de-acum 10 ani asupra acestui fenomen. E ironic cum cineva care clamează că are principii fundamentale îi denunță pe „fundamentaliști”.
2) Liberalizarea căsătoriei și a adopției de copii pentru homosexuali, lesbiene, etc. În cadrul manifestului, la punctul 3, alineatul 2, se afirmă explicit: „Împărtășim convingerea profund umanistă potrivit căreia toți oamenii se nasc liberi și egali în drepturi, indiferent de sexul, rasa, etnia, religia, clasă, dizabilitate, orientarea lor sexuală, veniturile acestora sau lipsa lor și alte categorii de diferențe care nu sunt relevante pentru îngrădirea sau neacceptarea unor drepturi civile și politice”.
Este limpede: Dacian Cioloș consideră că orientarea sexuală este una dintre diferențele „care nu sunt relevante” pentru „îngrădirea sau neacceptarea unor drepturi civile și politice”. Punerea semnului egal între orientare sexuală și etnie este exact detaliul care a făcut posibilă revoluția sexuală din Occident. Nu numai că partidul domnului Cioloș adoptă detaliul acesta, dar vorbește explicit și despre homofobie! Ce afirmă azi activiștii LGBT? Că li se îngrădește un așa zis drept la căsătorie, iar cine nu e de acord cu ei este „homofob”. Inclusiv la CCR, prin procesul cuplului româno-american împotriva statului român. QED.
3) Acceptarea migranților. La punctul 3, alineatul 1, al Manifestului se afirmă: „România este statul tuturor cetățenilor săi, precum și a celor care aleg să trăiască pe teritoriul ei. Prin urmare, în structurile sale politice, ei și interesele lor au nevoie de reprezentare proporțională, ca femei și bărbați, din perspectivă etnică, teritorială și după alte criterii considerate relevante în privința reprezentării și participării politice”. Aici, pasajul esențial este „precum și a celor care aleg să trăiască pe teritoriul ei”, pentru că este vorba despre o categorie diferită de cetățenii țării, care pot fi de etnii diferite. De altfel, și pe vremea când era premier, Cioloș a susținut și argumentat necesitatea primirii de migranți în mod public.
4) Sporirea corectitudinii politice din societate și mass-media.E de așteptat ca o instituție liberticidă precum CNCD să primească puteri sporite. Aceasta decurge în mod firesc din cele de mai sus, dar și din acest punct al manifestului: „Împărtășim credința că, pentru ca drepturile să fie exercitate de către toți membri societății, este necesar să existe și să se aplice politici anti-discriminare și pentru egalitate de șanse, precum și politici de diminuare a sărăciei și polarizării sociale”.
5) Încurajarea segregării pe criterii etnice și regionale. În primul paragraf al Capitolului 3 al Manifestului se afirmă: „România este statul tuturor cetățenilor săi, precum și a celor care aleg să trăiască pe teritoriul ei. Prin urmare, în structurile sale politice, ei și interesele lor au nevoie de reprezentare proporțională, ca femei și bărbați, din perspectivă etnică, teritorială și după alte criterii considerate relevante în privința reprezentării și participării politice”.
Despre ce reprezentare teritorială poate fi vorba? Asta sună suspect de mult cu limbajul „ardeleniștilor” care susțin că nu sunt „reprezentați în conducerea de la București”. Altfel, în absența regionalizării, această precizare n-are nicio noimă.
6) Înscrierea României pe orbita Franței și Germaniei, principalele forțe ale Uniunii Europene, precum și denunțarea oricărei idei de suveranitate națională. La penultimul punct al capitolului 3 al Manifestului, putem citi: „Noi vom face tot ce ne stă în putință să plasăm România în rândul democrațiilor liberale, în perspectivă, a celor consolidate”. De ce „democrații liberale”?
Simplu, pentru că în opinia unora există și democrații „iliberale”, precum Polonia, Ungaria, Cehia și chiar Statele Unite. Aceste țări sunt caracterizate de punerea interesului național pe primul plan, de recăpătarea deciziei din mâinile diferitelor organisme internaționale, de protejarea culturii și tradițiilor naționale. De-aceea, MRÎ chiar menționează clar, în Manifest, că „exercitarea drepturilor și libertăților este îngrădită dramatic” de „cutumele și practicile sociale”, care „creează un climat corupt”. De-aceea, în manifest cuvântul „național” apare doar o singură dată și în codul etic de doar trei ori. Niciun cuvânt despre Basarabia, nimic despre unire.
În loc de concluzie:
În loc de concluzie:
Așa cum spunea și Dragoș Pîslaru și reiese și din documentele publicate până acum, formațiunea lui Cioloș a identificat problema: conflictul dintre felul românilor de a fi și instituțiile occidentale pe care le-au adoptat. Doar că, deși clamează că oamenii sunt cei mai importanți, obiectivul MRÎ nu este să creeze o societate după sufletul și legile românilor, ci să creeze un popor nou, cu o identitate națională diferită, adică acea „transformare societală” pe care o menționa și fostul tehnocrat.
Ei doresc să creeze o nouă „identitate națională”, una care nu se mai bazează pe „Decebal și Burebista” (Pîslaru), deci pe elementul autohton, ci pe Iuliu Maniu și europenism. O nouă inginerie socială. Nimic nou până aici, căci asta au făcut cam toate grupările politice din ultimii 150 de ani. Diferența față de alții este instransigența și asumarea explicită a acestei inginerii sociale, așa cum doar comuniștii au mai făcut. Ca și atunci, și partidul domnului Cioloș va beneficia masiv de sprijinul unei Uniuni: atunci era sovietică, azi e cea europeană. Ca și atunci, ideologia domnului Cioloș este susținută de o minoritate, iar în aceste condiții, discursul său despre „democrația de la firul ierbii” este doar o gogoașă, un balon cu aer cald. Dacă vorbești de reprezentarea pe care o aduc comunitățile și apoi ignori Biserica, e clar că ai în spate o anumită agendă și nu reflectarea realității de la firul ierbii.
Discursul lui Pîslaru de la lansare a copiat, în punctele esențiale, mesajul istoricului elvețian Schmitt, cel care spunea acum o lună la Ateneu că țara are de ales între „semnul naționalismului indigenist ortodox” și România lui Maniu și Coposu.
Nimic nu e întâmplător: Iuliu Maniu a fost primul conducător al României moderne care a pus necondiționat economia și resursele țării în mâinile capitalului străin. Fondator al regionalismului ardelenesc ca și ideologie politică, adept al cedării suveranității naționale către instituțiile internaționale și al social-democrației, colaborator cu acte al serviciilor secrete britanice, iată doar câteva motive pentru care Maniu este referința și modelul perfect pentru gruparea politică a lui Dacian Julien Cioloș. Dar despre Maniu, mai pe larg, cu altă ocazie.
Bref: Partidul domnului Cioloș ne propune o Europă complet opusă decât cea zugrăvită prin Declarația de la Paris. Europa domnului Cioloș - a dictaturii minorităților de tot felul, fără țări și fără credințe, a corectitudinii politice, a multinaționalelor și a multiculturalismului, este una în care nu putem crede.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Tot 'mișcare' (!!) este numele noului partid cioloșist, MIȘCAREA ROMÂNIA ÎMPREUNĂ, înființat de aceleași entități care l-au propulsat pe Macron și mișcarea lui; masa de manevră în ambele cazuri sunt TFL-iștii români, respectiv francezi.