Iohannis comunică pe Facebook. Cioloș comunică pe Facebook. Toată România a devenit o țară care s-a cam mutat pe Facebook, lăsând în plata Domnului realitatea: performanțe economice lipsă, infrastructură crăpată la soare, bani europeni pierduți, fonduri zero.

De fapt, scrie Cornel Nistorescu într-un comentariu pentru Cotidianul, realitatea a fost lăsată undeva: în brațele serviciilor secrete, care se luptă orbește pentru controlul instituțiilor.

”Mai mult. Se sfâșie în interiorul lor. Fiecare grupare își vrea omul în guvern, în minister, în parlament, în conducerea partidului sau a postului de televiziune”, scrie Nistorescu.

Și asta nu în orice context, ci într-unul în care starea sistemului de sănătate se înrăutățește, iar greșelile din unitățile medicale au ajuns să fie de-a dreptul cretine. Sângele de altă grupă dat bolnavilor este doar un exemplu.

”Președintele Senatului este împins la colț numai pentru curajul nebun de a se opune. Camera Deputaților a fost curățată la vârf. Încăpuse pe mâna unui neajutorat care se voia Napoleon. Opoziție nu avem. Președintele principalului partid de opoziție e priponit. Și la un pas de a fi spânzurat cu o nouă sentință. Pentru a nu fi silit să vorbească, o ține și el tot într-o vacanță”, continuă Cornel Nistorescu.

Iar problemele nu se opresc aici: Dragnea a devenit o nefericită bombonică pentru poporul PSD, iar PNL arată ca un partid decapitat de Iohannis. Deși este destinatarul unei puteri care se concentrează pe zi ce trece, Iohannis se comportă de parcă ar fi într-o vacanță nesfârșită. În opinia jurnalistului, ritmul mălăeț al celui de la Cotroceni nu e un efect a firii sale, ci al dosarelor. Așa cum s-a întâmplat și în cazul lui Băsescu și Năstase, credibilitatea lui Iohannis s-a prăbușit din cauza numărului mare de case.

”Din acest punct de vedere, seamănă cu Dragnea. Sunt la fel de blânzi, de tăcuți, de cuminți. Ca să nu zic adormiți”, mai scrie Nistorescu.

Astfel, de politică externă nici nu poate fi vorba, deși mediul internațional este departe de a fi unul liniștit. În iunie, în contextul referendumului din Marea Britanie, autoritățile române îi puteau mobiliza pe românii de acolo pentru a arăta pornirile europene. Șansa a fost ratată. Nici după puciul din Turcia nu am avut o reacție mai bună: ”ne-am băgat capul în umbra duzilor din Colentina ca să nu greșim o vorbă. În loc să ne purtăm ca o punte între Europa și Erdogan, am scăldat-o cu ochii la lună”.

”România traversează o criză cumplită de luciditate. Se omoară în flecăreli despre cine va câștiga alegerile și în ce fel se vor face alianțele pentru guvernare. Parcă asta roade palma țăranului român și fierbe în sărăcia provincialului ignorat de atâția ani. România este țara în care găștile se sfâșie pentru primul contract public scos la licitație”, continuă jurnalistul.

Și de parcă nu ar fi de ajuns, nimeni nu mai semnează nimic de frica DNA, nu se mai fac proiecte, Guvernul Cioloș este incapabil să vină cu ceva concret, iar guvernanții ”de paie” vorbesc despre visul unui proiect de țară, deși România nu are nici partide, nici intelectuali care să susțină acest lucru.