FOTO: Deputata Oana Bîzgan - Gayral, fostă la USR, cu un mesaj la protestele de anul trecut
Oana Bogdan, una dintre favoritele șefului PLUS, Dacian Cioloș, face vâlvă după ce a declarat că ar fi mai bine dacă „oamenii ar renunța la proprietate”, s-ar desființa agricultura și nu s-ar mai domestici animalele. Nici familia nu este bună, pentru că „am trăi în grupuri în loc de cupluri”.
Afirmațiile sunt așa de deșănțate încât pare că au îngrozit și pe cei de la G$media, de-obicei foarte prietenoși cu inițiativele cioloșiste.
Dar la ce ne așteptam?
La început, ei și cei ca ea ne-au spus că nu mai avem nevoie de țări, că naționalitatea sau identitatea etnică este doar un construct, că granițele sunt desuete, dat fiind faptul că suntem cu toții locuitori ai planetei Pământ.
Apoi, ne-au spus că nu ne mai naștem bărbați sau femei, ci „oameni”, cu gen ce urmează să fie construit de societate. A urmat, firesc, căsătoria: dacă toți suntem doar oameni, atunci oricâți și orice fel de „oameni” se pot căsători, trăi împreună, etc.
Dacă au contestat ei apartenența la un neam și genul persoanei, însușiri înnăscute ce pot fi constatate obiectiv, cum era să nu conteste și proprietatea, adică un statut juridic? Știm bine că „juridic” s-au înfăptuit și justificat toate abuzurile din istoria omenirii.
Și cine credeți că va guverna „lumea fără proprietate și fără națiuni”? Un grup de oameni, nealeși de nimeni, care o vor face „în numele nostru”. Și deși totul va fi „al nostru”, doar ei vor decide. Unde am mai văzut filmul ăsta?
Ca să ajungem aici, e nevoie ca orice atribute ce pot aduce aminte omului că este o ființă unică, irepetabilă, să fie șterse, astfel ca din persoane libere să devenim o masă amorfă. Asta vor cei ca Oana Bogdan, Dacian Cioloș, Barna și alții.
Într-un fel, mă bucur că „oamenii noi” din politica românească se dau în fapt într-un asemenea mod. Poate așa se vor trezi și cei care răspundeau doar cu „conspirație” și „invenții rusești”, când alții au semnalat alunecarea și apetența „oamenilor noi și validați de Occident” din politică pentru teroare.
Bogdan Rădulescu a fost votat vice-președinte al USR Cluj deși insultase și amenințase cu moartea o întreagă comunitate ortodoxă. Abia după ce a devenit un scandal public, inclusiv cu sancționări din partea CNCD, și-a dat demisia din USR, dar fără să retracteze o iotă.
Tot la USR, un fost inginer de la Microsoft, ajuns pe listele partidului pentru Senat, numea românul un „orientat împuțit și bun de nimic”, acest „un mamifer biped”, „animal habotnic și hulpav”, pentru care era nevoie de „penitenciare noi” și de „muncă silnică”.
Să mai amintesc de Andrei Caramitru, cel ditamai consilier al șefului USR? Sau de modelul lor, Mihai Șora, fostul colaborator al Anei Pauker?
Dacă vă uitați la toți aceștia, inclusiv la caracterizarea pe care i-o face Cioloș tipei cu „trăitul în grup”, se desprinde sindromul mesianic de care toți suferă respectivii. Toți vor transformări radicale, toți au o misiune, pe care numai ei o pot îndeplini și nimeni nu-i poate opri. (Chiar așa spune și Oana Bogdan, vedeți aici). Problema e că istoria ne învață că acest gen de oameni este cel care lasă munți de cadavre în urma sa, după „îndeplinirea misiunii”. Stalin, Hitler, Mao, Pol Pot, etc credeau cu sinceritate în misiunile pe care și le asumaseră: ei voiau să zguduie lumea, nu se mulțumeau s-o facă mai suportabilă.
Încă un lucru: dacă în public transpiră astfel de gânduri și teme, puteți fi siguri că în spate, în cercurile și cluburile lor, lucrurile sunt mult, mult, mai grave și mai avansate. Să nu uităm că homosexualii nu au defilat cu copii în frunte acum 30-40 de ani, pentru că ar fi stârnit reacția ostilă a societății. Au pregătit, în schimb, lumea, pas cu pas, astfel că atunci când chiar se folosesc de copii pe față (vezi cazul Desmond...și câți or mai fi ca el), oamenilor să li se pară normal.
Cine ne salvează de cei care vor să ne salveze?
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Cred că iadul spre care ne împing progresiștii multiculturaliști este mult peste ce și-au imaginat Huxley sau Orwell.