Nu știu cum se poziționează Liviu Dragnea în raport cu legea, dacă infracționalitatea care-i este pusă în cârcă are fundament sau face parte din strategia unor grupuri de interese rivale. Ceea ce știu este că Președintele PSD este un politician inconstant și inabil. Prin natura ei, politica este un joc al compromisurilor dar trebuie să știi să dirijezi compromisurile, pe care la un moment dat ești nevoit să le faci, spre interesul cetățeanului.
Ori domnul Dragnea tocmai asta nu face. De când Coaliția pentru Familie a lansat inițiativa organizării Referendumului pentru definirea statutului constituțional al căsătoriei, inițiativa bazată pe semnătură a trei milioane de cetățeni și declarată legitimă de către Curtea Constituțională, Președintele Camerei Deputaților a avut o poziție ambiguă. Deși s-a declarat pro-familie și a criticat declarațiile intelectualilor progresiști și ale Președintelui Klaus Iohannis (care i-au numit proști, respectiv fanatici religioși pe semnatarii inițiativei CpF), Liviu Dragnea și aliații săi politici au tergiversat lucrurile de așa manieră încât au trecut doi ani până când Parlamentul în care PSD-ALDE au o majoritate confortabilă a dat undă verde organizării Referendumului.
Cea mai mare surpriză a venit în momentul în care Curtea Constituțională a respins demersul PNL-USR privind blocarea Referendumului și în care PSD anunțase o posibilă dată pentru organizarea scrutinului, 10 iunie, pe care Parlamentul urmă să o aprobe. În loc să dea curs acestui demers, Liviu Dragnea a declarat cu cinism că prioritară este adoptarea Legii Parteneriatului Civil. Iată că ceea ce nu a reușit Remus Cernea, susținător declarat al drepturilor comunității LGBT, încearcă să facă acum Liviu Dragnea, care pozează în susținător al familiei naturale și al valorilor tradiționale, anume să treacă prin Parlament Legea Parteneriatului Civil.
Inabilitatea politică a domnului Dragnea despre care pomeneam constă tocmai în tentativa de împăcare a două tabere irecognoscibile din punct de vedere ideologic și moral, tentativă sortită din start eșecului. Căci membrii comunității LGBT nu se vor mulțumi cu Parteneriatul Civil și vor dori să li se recunoască dreptul la căsătorie care implică adopția de copii, iar partizanii Referendumului se vor considera trădați în aspirațiile lor chiar dacă Liviu Dragnea a declarat că e vorba de o amânare, nu de o blocare a scrutinului.
Între Ierusalim, oraș atât de drag domnului Dragnea încât dorește să mute acolo Ambasada României, și Sodoma spre care același personaj se îndreaptă cu pași repezi, nu există cale de mijloc. Dacă Președintele PSD crede altceva înseamnă că vrea să slujească la doi Domni și rămâne de văzut pe care dintre ei îl va sluji cu adevărat și pe care îl va disprețui. Eu am o bănuială, dar nu o dezvălui.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Normal că nu se vor mulțumi. Nu au cum pentru că în ei este duhul cel rău, al NEmulțumirii, contrar duhului Domnului care zice ”dați mulțumire pentru toate”. Nu se vor mulțumi NICIODATĂ. Cine crede altfel este pur și simplu un prost.
Dar nu de asta am dorit să comentez. Ci pentru că din exprimarea citată mai sus reiese că pentru autorul articolului n-ar fi chiar atăt de periculos parteneriatul civil dacă n-ar mai urma și alte cereri. Adică habar n-are de ce e periculos acest parteneriat chiar și fără alte cereri.
Păi ce-i ține împreună pe cei ce ar beneficia de parteneriatul civil? Atracția sexuală din care decurg niște acte sexuale. Avem în societate un astfel de parteneriat ? Avem și se cheamă căsătorie. Și are ca și condiție ca cei 2 să fie de sexe diferite. Ei, parteneriatul acesta civil, vine să elimine această restricție. ESTE PRACTIC REDEFINIREA CĂSĂTORIEI. NU ESTE DELOC UN FLEAC. N-are nicio legătură dacă vor cere sau nu mai târziu adopții de copii. CHIAR ȘI DACĂ N-AR MAI CERE TOT E O GREȘEALĂ. Pentru că acceptând parteneriatul civil accepți și motivul pentru care el există. Adică păcatul. Deci accepți păcatul. Deci ești vinovat.