FOTO: http://jurnalspiritual.eu
Intelectualii reuniți în Grupul de Dialog Social (GDS) au fost, timp de cel puțin 20 de ani, priviți ca niște repere de nezdruncinat de către societatea românească.
Cu timpul însă, au apărut tot mai multe informații și mărturii care prezintă șubrezenia morală și profesională a grupului condus de Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu și a celor girați de aceștia.
Una dintre marile pete care stă deasupra capetelor acestor intelectuali este duplicitatea sau minima moralia, cum ar spune Andrei Pleșu. Mai precis, acuzatorii susțin că întotdeauna, indiferent de regim, Liiceanu, Pleșu&co au reușit cumva să ajungă în preajma puterii sau au beneficiat de sprijinul unei tabere politice importante.
Iată că acum vine o nouă mărturie care mai ciobește puțin din piedestalul pe care stau intelectualii GDS-iști. Istoricul Alex Mihai Stoenescu, laureat al Premiului Academiei în 1995 pentru volumul „Patimile sfântului Tommaso D'Aquino” susține că Gabriel Liiceanu are o „natură duală”.
Dacă acum, Gabriel Liiceanu este unul dintre susținătorii de frunte ai scriitorului Mircea Cărtărescu, în anii '90 filozoful nu era chiar la fel de entuziast. A.M. Stoenescu afirmă că Liiceanu era chiar deranjat de prezența lui Cărtărescu. Istoricul susține că lucrările fostului profesor de la Universitatea București, Lucian Boia, sunt niște „deșeuri”:
„Nouă ne lipsește ceea ce am enunțat deja: dezvoltarea discernământului domenial și valoric la națiunea română. Să aibă capacitatea de a face diferența valorică între o carte de Matei Cazacu sau Ioan-Aurel Pop și deșeurile lui Boia și Djuvara, sau între romanele excelente ale lui Dan Stanca sau eseurile Ioanei Pârvulescu și angoasele neinteresante ale lui Cărtărescu, despre care Liiceanu îmi spunea în 1994: „E unul cam schizofrenic pe la ușa mea și nu știu cum să scap de el”. Eu aș fi acordat Premiul Nobel pentru literatură cărții lui Liiceanu Ușa interzisă”, a spus Stoenescu într-un dialog cu Marian Nazat.
Mircea Cărtărescu e cel mai ieftin brand pentru România. Așa cum era altădată sportul. E ca și cum ai spune astăzi cum de s-au dat bani pentru pregătirea Nadiei Comăneci și nu s-au dat la pensii? Bravo lui Horia Patapievici că a știut să gestioneze un asemenea brand, cum e Cărtărescu! - Gabriel Liiceanu despre Cărtărescu, în 2012
Stoenescu mai susține că Hertha Muller, scriitoarea născută în România care a obținut premiul Nobel pentru literatură, a primit această distincție prin influența decisivă a Germaniei.
„Revenind la Herta Müller, a fost încă o dovadă a faptului că premiile se obțin prin influență de diferite tipuri, nu pe valoare. Germania nu a insistat neapărat pentru Herta Müller fiindcă opera ei era anticomunistă, bla-bla-bla, sunt cel puțin patru mari scriitori germani care îl meritau, ci pentru că era fiică de nazist, ofițer Waffen SS, și au mai șters puțin pe jos cu moralitatea, cu democrația paranormală, cu teza stupidă „copiii nu răspund pentru părinți”, de parcă i-au crescut și educat lupoaica lui Romulus și Socratele nevinovat al lui Platon, Mama Natură și Duhul Sfânt. Cel mai bun răspuns, epocal, dat Hertei Müller a venit de la ofițerul ei de Securitate de la Timișoara: „Uite că Securitatea a făcut și un Premiu Nobel !” Când Herta Müller a venit la București și a stat pe scenă în fața lui Liiceanu s-a văzut cât este de goală”, a afirmat acesta.
În acest moment, Stoenescu lucrează la volumul 3 al Tratatului de Istoriografie Generală, are se va intitula „Istoriografia română post-totalitară”.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Nu mă întreb câte cărți scrise de Herta Muller a citit d-l Stoenescu, pentru că din ”spusele” domniei sale m-am lămurit.