„Am ajuns să regret că, între vizitele în Franța și Marea Britanie, soții Iohannis nu s-au oprit câteva zile la Cherbourg – romantic, sub umbrele  ("Non, je ne pourrai jamais vivre sans toi…”) – și Președintele s-a întors intempestiv în țară, ca să mai înregistreze o premieră românească.

Care e premiera? Pentru întâia oară, din 1958, un președinte declară că țara sa e "total, total” nepregătită să preia președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene, la 1 ianuarie 2019.

"Nu suntem pregătiți pentru așa ceva”, a declarat Klaus Iohannis, după ce, săptămâna trecută, încredințase pe toată lumea că România se va descurca rezonabil.

Ce s-a petrecut în câteva zile? "Lucrurile au luat-o razna”. Cum așa? Doar pentru că a fost demis tînărul și tenacele politruc pesedist, diplomat submediocru, Victor Negrescu, ministrul delegat pentru Afaceri Europene?

"Cred că, din păcate, necesitatea politică este înlocuirea acestui accident al democrației românești care e guvernul Dragnea-Dăncilă”, concluzionează Președintele. De ce "din păcate”?

Și de când e, brusc, guvernul Dragnea condus de Dăncilă un accident al democrației? N-a prevăzut dezastrul ăsta când a desemnat-o premier, fără să crâcnească, pe Vasilica Viorica? Nici când i-au defilat prin față toți analfabeții funcțional din guvern, cărora le-a semnat senin decretele pentru desemnare?

Firește că nu suntem pregătiți. Farmecul nostru e că nu suntem niciodată pregătiți. Și nici nu facem nimic să fim pregătiți. E și greu, oricât de "neamț” ai fi, ca de pe pârtie sau de pe plajă să faci lucrurile să meargă ceas.

Ca să fi fructificat președinția rotativă a UE, ar fi fost nevoie de un președinte cu viziune și de diplomație. N-avem de nici unele.

Altminteri, din ianuarie până în iunie, ne descurcăm noi, ca de obicei. Austria își face treaba, Finalnda o va face în urma noastră.

De ce se impacientează abia acum președintele României? Îi dau o veste care să-l scoată din depresie: când, în ultimele șase luni ale anului 2010, a deținut președinția Consiliului, Belgia n-a avut guvern. Problematica a fost preluată de vechiul Executiv și lucrurile s-au terminat cu bine, ba chiar cu succes. Însă nici unui demnitar belgian nu i-a trecut prin minte să pună la îndoială legitimitatea celor care gestionau lucrurile. Țara lor, bună sau rea!”, scris Lelia Munteanu.