Președintele României, Klaus Iohannis, a vorbit despre artiștii români „care sunt autentici ambasadori ai identității și diversității societății noastre”, în mesajul public lansat cu ocazia Zilei Culturii Naționale.
În scurtul său mesaj, Președintele a evitat să menționeze numele lui Mihai Eminescu, deși Ziua Culturii Naționale a fost aleasă pentru a coincide și a-l omagia chiar pe marele poet și ziarist.
„De Ziua Culturii Naționale, îi omagiem pe toți artiștii români, care sunt autentici ambasadori ai identității și diversității societății noastre. Poeții și prozatorii noștri, pictorii și cineaștii „noului val”, compozitorii și interpreții, artiștii scenei dramatice și lirice românești își găsesc afirmarea, admirația și publicul fidel peste tot în lume și duc astfel mai departe misiunea pe care cultura a avut-o permanent de-a lungul timpului, aceea de a trasa României un parcurs european și modern”, a scris Iohannis pe contul de facebook.
Evitarea menționării lui Eminescu și sublinierea „diversității societății” românești par să fie pe calapodul discursului progresist pe care președintele l-a adoptat în ultimii ani.
De asemenea, naște controverse și ideea că misiunea culturii române ar fi „aceea de a trasa României un parcurs european și modern”.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Vă mirați cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează și câștigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înșela,
Astăzi alții sunt de vină, domnii mei, nu este-așa?
Prea v-ați atătat arama sfâșiind această țară,
Prea făcurăți neamul nostru de rușine și ocară,
Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteți - niște mișei!
Da, câștigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.
Dar lăsați măcar strămoșii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Țepeș doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei,
Și în două temniți large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la pușcărie și la casa de nebuni!
Și aplaudă frenetic schime, cântece și jocuri...
Și apoi în sfatul țării se adun să se admire
Bulgăroi cu ceafa groasă, grecotei cu nas subțire;
Toate mutrele acestea sunt pretinse de roman,
Toată greco-bulgărimea e nepoata lui Traian!
Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână și pe țară și pe noi!
Tot ce-n țările vecine e smintit și stârpitură,
Tot ce-i însemnat cu pata putrejunii de natură,
Tot ce e perfid și lacom, tot Fanarul, toți iloții,
Toți se scurseră aicea și formează patrioții,
Încât fonfii și flecarii, găgăuții și gușații,
Bâlbâiți cu gura strâmbă sunt stăpânii astei nații!
Voi sunteți urmașii Romei? Niște răi și niște fameni!
I-e rușine omenirii să vă zică vouă oameni!
Și această ciumă-n lume și aceste creaturi
Nici rușine n-au să ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Îndrăznesc ca să rostească pân' și numele tău... țară!