Istoricul Lucian Boia a fost decorat de președintele Ungariei, János Áder, cu titlul ”Crucea de cavaler a Ordinului de Merit al Ungariei” în semn de recunoaștere a activității deosebite desfășurate ca istoric, precum și a întregii opere prin care contribuie în mod semnificativ la îmbunătățirea relațiilor dintre poporul maghiar și român, scrie Hirado.hu.

Conform sursei citate, Boia este „ cunoscut pentru cărțile sale demolatoare de tabuuri și de mituri” și este un istoric „care nu o dată s-a opus concepției oficiale române despre istorie, oglindită în manualele școlare, și astfel a devenit deseori ținta naționaliștilor români”.

Distincția i-a fost acordată lui Boia de către Ambasadorul Ungariei la București, Botond Zákonyi, în cadrul unei festivități în cerc restrâns organizat, marți, la Ambasada Ungariei din București.

La rândul său, Boia s-a declarat plăcut surprins de primirea acestei distincții, „știa că lucrările sale sunt citite și în maghiară, dar nu și-a închipuit că se bucură de o asemenea popularitate”.

El a precizat că se consideră un om liber, iar în democrație fiecare are dreptul să judece și să-și exprime opinia proprie. Crede că nu există contradicție între disputele româno-maghiare despre istorie și faptul că a primit o decorație din partea statului ungar, precizează Hirado.

„Întrebat fiind că această distincție îi este înmânată în anul centenar al Tratatului de pace de la Trianon, când pe ordinea de zi a parlamentului român se află un proiect de lege care vrea să decreteze zi de sărbătoare data de 4 iunie, pe care Ungaria o consideră ca ziua celei mai mari nedreptăți din istorie, Lucian Boia a răspuns că nu știe despre această inițiativă, dar crede că românii ar trebui să accepte și să respecte faptul că Trianon reprezintă o traumă majoră pentru Ungaria și pentru națiunea ungară.

Lucian Boia a afirmat că rezolvarea durerilor din trecut – și nu numai în cazul maghiarilor – nu trebuie căutată în trecut, deoarece istoria nu poate fi schimbată, ci în viitor. „Istoria și-a accelerat cursul, schimbările sunt tot mai repezi și s-ar putea ca peste două sau trei generații să ni se pară foarte departe toate aceste dispute naționaliste de secol 19”, a spus fostul informator la Securității, adăugând că el crede în Uniunea Europeană care este în curs de consolidare în care nu vor mai exista granițe. „Cu toții suntem europeni până la urmă, ne asemănăm între noi și problemele noastre se aseamănă între ele în mult mai mare măsură, decât cu problemele celor care trăiesc pe alte continente”, a spus Lucian Boia.

În discursul său laudativ, Botond Zákonyi a subliniat: Lucian Boia nu rescrie istoria în cărțile sale eseistice care au iscat controverse mai mult sau mai puțin violente, ci el o regândește, punând evenimentele istorice într-o altă lumină. Nu are o semnificație deosebită faptul că Boia a primit distincția statului ungar în anul centenar al Trianonului, deoarece ea ar fi actuală și anul viitor, așa cum ar fi fost de actualitate și anul trecut, în acest an însă se condensează această aglomerație de probleme care poartă de obicei numele de „trauma Trianonului”, iar problemele maghiarilor sunt foarte bine "atenuate” de lucrările lui Boia, a arătat ambasadorul Ungariei la București.

Reamintim că în 2020 se împlinesc 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, prin care s-a consfințiț revenirea Transilvaniei la Patria Mamă, Regatul României.

De asemenea, în cartea sa, „Primul Război Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări" (Humanitas, 2014)” Boia a sugerat puternic că românii din Transilvania nu au dorit unirea cu România.

„Până la urmă, doreau sau nu unirea cu România? Să zicem că da, dar nu mai mult decât își doreau rămânerea în interiorul unei monarhii habsburgice reformate. Unirea cu România aparținea unei istorii virtuale, unui viitor posibil, dar încă nelămurit. În plan concret, mișcarea națională a românilor din Transilvania nu a acționat în sensul unirii cu România, ci strict, mai întâi, în vederea restaurării autonomiei Transilvaniei, apoi a obținerii deplinei egalități de drepturi în interiorul Ungariei" (pagina 81).

Actualul președinte al Academiei Române, prof. Ioan Aurel Pop, i-a răspuns atunci lui Boia astfel: „Ideea năstrușnică despre faptul că românii ardeleni nu ar fi dorit Unirea a fost reiterată recent numai de istoricul bucureștean Lucian Boia, care confundă intenționat partea cu întregul, transformă minoritatea în majoritate și face din anumite voci izolate opinie publică. O altă idee anacronică - exprimată în acord cu dreptul internațional de astăzi și nu cu cel de-acum o sută de ani – este aceea că, la 1918, în Transilvania și Ungaria nu au fost consultate minoritățile. Mai întâi, trebuie spus că liderii minorităților erau atunci, în mare măsură, ostili unirii, fapt pe care l-au și declarat ritos , prin variate mijloace. Lupta nu era esențialmente socială, cum pretindeau comuniștii, ci națională. Și era o luptă pe viață și pe moarte. Minoritățile din Transilvania – adică ungurii, secuii și sașii – erau percepute de români drept dominatoare și asupritoare, iar românii erau priviți de aceste „majorități” de odinioară drept „slugi” și „supuși”. Cum să-l întrebi pe cel care îți este stăpân dacă vrea să-ți acorde libertatea?”, spunea atunci rectorul UBB.

De asemenea, Boia a fost răsplătit pentru serviciile sale și de statul german. Evenimentul s-a petrecut în 2018.