Mai mult decât rezultatul alegerilor din 11 decembrie m-au surprins valurile de ură, ipocrizie și prostie care au urmat, învrăjbind societatea românească și instigând la dezbinare. Paradoxal, au venit tocmai dinspre cei care se pretind și sunt și creditați drept aparținători ai „sferei imediate” a democrației...

Le recomand acestora să citească, până rețin și respectă întocmai, definiția democrației. Și pentru că tot îmi este orașul în doliu zilele acestea, le dedic și câteva rânduri prea puțin citite din celebra Proclamație, zămislită de luptătorii pentru libertate de la Timișoara și apărată apoi prin Piața Universității de niște oameni care sperau în democrație adevărată, nu în mascarade și simulacre:

„La Revoluția de la Timișoara au participat toate categoriile sociale. Pe străzile Timișoarei au căzut, secerați de gloanțe, unul lângă altul, muncitori, intelectuali, funcționari, studenți, elevi, copii și chiar locuitori ai satelor, veniți în sprijinul Revoluției… au luat parte oameni din toate categoriile de vârstă. Chiar dacă tineretul a fost preponderent, este drept să recunoaștem că oameni de toate vârstele s-au bătut cu aceeași dârzenie pentru cauza Revoluției. Lista victimelor, deși incompletă, este o dovadă în acest sens… Suntem categoric împotriva tehnicii, tipic comuniste, de dominație prin învrăjbirea claselor și categoriilor sociale. Pe temeiul ideologiei „luptei de clasă” s-au urcat la putere bolșevicii în 1917, pe același temei, nomenclatura comunistă română a instigat după 1944 o clasă socială împotriva alteia, a dezbinat societatea pentru a o supune mai ușor terorii. Avertizăm împotriva pericolului repetării acestei triste istorii și chemăm muncitorii, intelectualii, studenții, țăranii și toate categoriile sociale la un dialog civilizat și constructiv, pentru a reface neîntârziat unitatea din timpul Revoluției. Trebuie plecat de la realitatea că toate aceste categorii sociale au fost oprimate în regimul comunist și nici una nu dorește astăzi răul celorlalte”…

Chiar încep să cred că „diavolul se îmbracă de la prada”. Că neo-marxismul nu e doar o figură de stil, clamată speriat de unii analiști. Încep să cred fiindcă văd cum „democrați cu pedigree", "cool și progresiști”, folosesc tehnici și metode deloc noi, urlând "democrație” în timp ce șterg pe jos cu principiile acesteia.

Dumnezeu să-i odihnească în pace pe cei căzuți în acel decembrie! Iar pe noi, să ne ferească de rele...