Credeam că va dura mai mult până când „zidarii” UE își vor da arama pe față fără jenă, fără grețuri, astfel încât și neghiobii, și „intelighenții” să priceapă cu ce monstru avem de-a face. Să înțeleagă, în sfârșit, că nu este nicio diferență între ceea ce visau – la comanda luminaților lor stăpâni – revoluționarii secolului 18, socialiștii și comuniștii secolului 19, bolșevicii secolului 20, ceea ce s-a încercat în așa-numitul lagăr comunist[i] și ceea ce se realizează acum prin mirifica asociație totalitară europeană UE.
Uitam două lucruri: 1. Trecutul comunist, marxist, maoist, troțkist al actualilor lideri ai UE și al elitelor locale din Occident/Europa de Vest; 2. Natura umană: aroganța, disprețul față de popoare, încrederea în controlul cvasi-total asupra populației europene, nerăbdarea lor și a stăpânilor lor de a tăia în cursul vieții panglica inaugurării oficiale a ultimului imperiu totalitar și cel mai întunecat din istoria Europei, cu nume de cod până la inaugurare Uniunea Europeană.
Gândurile de mai sus sunt prilejuite, după cum cred că deja ați înțeles și din titlu, de recuperarea en fanfare a ideologilor marxiști, în cazul de față chiar a lui Karl Marx, cu eveniment localizat cu precizie pe pe 5 mai cu ocazia celebrării a 200 de ani de la nașterea lui sus-numitului, în orașul său natal, Trier. În prezența și cu discursurile lui Jean-Claude Juncker, a prim-ministrului landului, și a altor intelectuali subțiri de la Bruxel, din Germania și Europa, se va deschide expoziția „Karl Marx. Viața. Opera. Timpul” și va fi inaugurată statuia de 4,5 m a lui Marx, primită cadou din partea Chinei, plasată nu departe de Porta Nigra – ruina romană, emblemă a orașului Trier. Teatrul și universitatea din Trier vor organiza un eveniment în care se va discuta dacă "gândirea comunistă” ar putea fi folosită ca armă împotriva extremismului de dreapta de astăzi. Într-un muzeu va fi organizat un workshop pentru copii între 7-12 ani, cu titlul "Marx și șoriceii”.
Este exact tușa care mai lipsea pentru a întregi tabloul, căci, dacă e să analizăm la rece, cele mai multe dintre „nobilele idealuri” ale strămoșilor comunismului european de astăzi, prezentat oficial ca europenism, au fost atinse: revoluția sexuală, educația sexuală, copiii ai statului și nu ai părinților, distrugerea familiei, descreștinarea, distrugerea persoanei, a statelor naționale. Este în curs de realizare, cu mare viteză, distrugerea, numai pentru cei mulți, a proprietății private. Pentru a argumenta afirmațiile de mai sus și înainte de a discuta stadiul actual al înfăpturii obiectivelor noii ordini mondiale marxist-junckeriste, voi relua niște analize mai vechi cu adaptările necesare.
Vom porni, așa cum este firesc, cu începuturile și anume cu socialiștii secolului 19, precursorii marxiștilor de toate genurile, fie ei economici, fie culturali. Un element de bază și în același timp o valoare fundamentală a societății îl constituie familia. Conștienți de acest lucru, revoluționarii o atacă încă de la început.
Socialiștii utopici Charles Fourier (Teoria celor patru mișcări și a destinelor generale) și Robert Owen au fost primii care au respins relațiile familiale tradiționale și au prevăzut "dragostea liberă” dintr-o viitoare societate socialistă. I-au urmat mulți dintre stângiștii secolului 19, printre care și cel mai faimos lider politic al socialiștilor germani, August Bebel, a cărui carte Femeia și socialismul a fost extrem de populară la vremea apariției sale mai ales pentru că ea trata, înainte de orice altceva, tema amorului liber. Dat fiind faptul că considera căsătoria monogamă ca fiind contrară naturii omului, care din această cauza nu-și poate găsi fericirea, Fourier a venit cu ideea înlocuirii acesteia cu un sistem mult mai elastic care să lase loc de desfășurare pasiunilor sexuale.
Marx și Engels au preluat ideile și le-au dus mai departe, pentru ei familia nefiind decât un teren restrâns în care se manifestă racilele sociale; sclavia, asuprirea de clasă, folosirea femeii și a copiilor de către bărbatul proprietar în scopul păstrării și amplificării proprietății sale. Prin falierea familiei și victimizarea femeii, alături de proletariat, pe care, sub pretextul „scoaterii din sclavie”, intenționau de fapt să-l folosească pentru a-și atinge planurile de transformarea a lumii vechi într-una în care ei să dețină puterea, ideologii marxiști au găsit un al doilea personaj colectiv, prin intermediul căruia să-și ducă la capăt planurile de transformare a lumii, în femeie; prin proletariat dădeau lovitura la nivel macrosocial, prin femeie la nivelul micro al familiei. Este o temă care revine în mai multe dintre lucrările lui Engels, printre care, în primul rând în Originea familiei, a proprietății și a statului.
Singurele scopuri exclusive ale căsătoriei monogame au fost acelea de face ca bărbatul, căruia îi aparține proprietatea privată, să fie conducătorul familiei și să se asigure transmiterea proprietății către copiii să naturali.
Femeia a fost degradată și redusă la înrobire; ea a devenit sclavul poftelor sexuale ale acestuia și numai un instrument pentru producerea de copii.
Într-un manuscris vechi, netipărit, întocmit de Marx și de mine în 1846, găsesc următoarele cuvinte: „Cea dintîi diviziune a muncii este aceea dintre bărbat și femeie în vederea procreării. Iar astăzi mai pot adăuga: cea dintîi contradicție de clasă care apare în istorie coincide cu dezvoltarea antagonismului dintre soț și soție în cadrul căsătoriei monogame, iar cea dintîi asuprire de clasă coincide cu asuprirea sexului feminin de către cel masculin. Căsătoria monogamă a constituit un mare progres istoric, dar în același timp, alături de sclavie și de avuția privată, ea a inaugurat acea epocă, care dăinuiește pînă în ziua de astăzi și în care orice progres este totodată un regres relativ, în care bunăstarea și dezvoltarea unora se înfăptuiesc cu prețul suferințelor și oprimării celorlalți. Căsătoria monogamă este celula societății civilizate, care ne permite să studiem natura antagonismelor și contradicțiilor ce se dezvoltă din plin în această societate.
Tot Engels este cel care susține, că necesitatea de a crea o deplină egalitate socială între femei și bărbați va fi înțeleasă atunci când ambii vor poseda în mod legal o completă egalitate a drepturilor. Atunci va fi limpede că o prima condiție pentru eliberarea nevestei este aceea de a aduce toate femeile înapoi în activitatea publică, iar acest lucru, la rândul său, necesită ca caracteristica familiei monogame, de unitate economică a societății, să fie abolită.
Se va ajunge ca relațiile dintre sexe să fie o afacere pur particulară, care privește numai pe cele două persoane implicate; o relație care nu mai este în niciun fel o problemă a societății. Acest lucru va fi posibil pentru că proprietatea private va fi desființată, iar copii vor fi educați în comun”
Nu va fi astfel suficient pentru a promova dezvoltarea graduală a relațiilor sexuale neîngrădite și odată cu acesta o mult mai tolerantă opinie publică în ceea ce privește onoarea unei fecioare și rușinea unei femei?
Eliberarea femeii și distrugerea familiei burgheze este o parte integrantă din gândirea lui Marx despre revoluția socialistă. În lucrarea sa Ideologia germană el scrie despre:
.. proprietate: nucleul, prima formă, pe care este așezată familia, în care femeia și copiii sunt sclavii soțului. Această sclavie latentă din familie, chiar dacă încă foarte neprelucrată, este prima proprietate, dar chiar și în acest stadiu de început corespunde perfect definiției economiștilor zilelor noastre care o denumesc puterea de a dispune de puterea de muncă a altora.
Această creștere în comun a copiilor înlătură îngrijorarea legată de "consecințe” care formează astăzi cel mai important factor social – atât moral cât și economic – care o împiedică pe o fată de a se dărui complet bărbatului pe care îl iubește. Nu va fi aceasta de ajuns pentru nașterea de relații sexuale mai libere și mai facile și odată cu ele a unei mult mai tolerante opinii publice referitoare la onoarea fecioarei și rușinea femeii?
Marx în alt text: Religia, familia, statul, legea, moralitatea, știința, arta etc. sunt numai moduri particulare de producție și ele intră sub legea general a acesteia. Eliminarea pozitivă a proprietății private ca scop al vieții umane este deci eliminarea pozitivă oricărei alienări și, astfel, eliberarea omului de religie, familie, stat etc. și revenirea în umanitatea lui, adică în existența socială.
În Manifestul comunist, Marx și Engels vorbesc despre faptul că familia proletară, spre deosebire de cea burgheză, prin lipsa proprietății, nu constituie o bază pentru oprimarea femeii și că oricum industrializarea va crea condițiile pentru independența economică a femeii chiar și în familia proletară, împiedicând oprimarea acesteia.
Burghezia a îndepărtat din relațiile familiale latura lor sentimentală și le-a redus numai la o relație bănească.
Proletarul nu are proprietate; relația sa cu soția și copiii săi nu mai au nimic în comun cu relațiile din familia burgheză.
Desființarea familiei!… Familia burgheză va dispărea, pe parcursul istoriei pe măsură ce proprietatea privată va dispărea și ambele vor dispărea odată cu distrugerea capitalului.
Creșterea copiilor împreună, în instituții naționale și pe cheltuiala statului, de la acel moment în care ei se pot lipsi de îngrijirea maternă inițială.
Pentru a concluziona, iată o sinteză asupra temei noastre făcută de Ludwig von Mises ( Socialismul. O analiză economică și sociologică. Partea întâi: Liberalism și socialism (sursa: http://mises.ro/182/)):
Socialismul promite nu numai bunăstare – bogăție pentru toți – ci și fericire universală în amor. Acestei părți a programului său i se datorează o mare parte din popularitatea pe care o are.
(….) Practicarea liberă a activităților sexuale este soluția radicală a socialismului pentru problemele din această sferă. Societatea socialistă desființează dependența economică a femeii, care rezultă din faptul că este dependentă de venitul soțului. Bărbatul și femeia au aceleași drepturi economice și aceleași îndatoriri, în măsura în care maternitatea nu cere considerații speciale pentru ea. Fondurile publice au grijă de subzistența și educarea copiilor, care nu mai sunt obligații ale părinților, ci ale societății. În felul acesta, raporturile dintre sexe nu mai sunt influențate de condițiile sociale și economice. Împerecherea încetează de a mai sta la baza celei mai simple forme de uniune interpersonală: căsnicia și familia. În consecință, familia dispare și societatea este confruntată numai cu indivizi separați. Alegerea în dragoste devine complet liberă. Bărbații și femeile se împerechează și se despart întocmai după cum îi mână dorințele.
[i] Proiect deviat odată cu trecerea puterii de la revoluționarii internaționali, în imensă majoritate evrei, în mâinile localnicilor, cel mai bun exemplu fiind primii 15 ani ai Rusiei bolșevice despre care vom vorbi într-un episod viitorCredeam că va dura mai mult până când „zidarii” UE își vor da arama pe față fără jenă, fără grețuri, astfel încât și neghiobii, și „intelighenții” să priceapă cu ce monstru avem de-a face. Să înțeleagă, în sfârșit, că nu este nicio diferență între ceea ce visau – la comanda luminaților lor stăpâni – revoluționarii secolului 18, socialiștii și comuniștii secolului 19, bolșevicii secolului 20, ceea ce s-a încercat în așa-numitul lagăr comunist[i] și ceea ce se realizează acum prin mirifica asociație totalitară europeană UE.
Articol apărut inițial, aici
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.