În ultimele luni ale anului 2018 am citit una dintre cele mai importante cărți peste care am dat în ultimii ani privind conflictul dintre secularism și creștinism: Pagans and Christians in the City („Păgâni și creștini în cetate”), scrisă de Steven D. Smith, un autor creștin. 

Cartea examinează, în cele aproximativ 400 de pagini ale ei, apariția creștinismului acum 2000 de ani într-o lume ostilă și păgână, ascensiunea creștinismului în detrimentul lumii păgâne, marginalizarea până la anihilarea completă a păgânismului în Europa și formarea și dezvoltarea civilizației creștine în Europa, iar apoi în Lumea Nouă, adică în America de Nord și America de Sud. 

Vreme de aproape 2000 de ani creștinismul s-a extins în mod vertiginos în toată lumea, oferind umanității instituțiile democratice și valorile creștine cunoscute nouă astăzi. 

Ultimele trei capitole ale cărții, însă, examinează conflictul tot mai ascuțit dintre secularism și creștinism, dând de înțeles că în ultimele câteva decenii secularismul marginalizează creștinismul tot mai mult în spațiul public, iar instituțiile seculare caută să reducă creștinismul la doar o manifestare privată și interioară a vieții omului, fără relevanță în viața cetății. 

Autorul oferă exemple concrete privind succesul recent și relativ mare al secularismului. El demonstrează cum instituțiile sociale inițiale ale existenței umane au fost eliminate treptat, fiind transformate și înlocuite cu doctrine și ideologii seculare direct opuse valorilor creștine. 

De exemplu, autorul discută problema vieții și a procreării. Ființa umană și-a început existența dobândind inițial capacitatea procreării. Azi, procrearea  e văzută ca un lucru rău de ideologia seculară, e descurajată, în locul ei fiind promovat avortul și utilizarea contraceptivelor pentru a preveni procrearea. 

Următoarea etapa în viața ființei umane e dezvoltarea biologică și maturizarea capacității ei procreative. Aici, Smith arată cum educația sexuală distorsionează dezvoltarea capacității procreative a ființelor umane începând din primii ani ai vieții, prin educația sexuală desemnată și implementată de statul secular în școli. 

Etapa care în mod natural ar trebui să urmeze maturității procreative e căsătoria, o instituție pe care statul secular a redefinit-o ori o redefinește, pentru a o decupla de raționamentul ei procreativ. În viziunea statului secular, căsătoria nu mai e o instituție socială, nici una naturală, ci una artificială creată de statul secular pentru scopuri care nu mai au nimic de-a face cu procrearea. Această transformare a căsătoriei naturale se vede clar sub ochii noștri, fiind înlocuită de concubinaj, parteneriate civile, căsătorii între persoane de același sex, căsătoriile de grup și alte asocieri similare.

 

Etapa de după căsătoria naturală ar trebui să fie familia naturală, constituită din asocierea naturală a bărbatului cu femeia, care, înzestrați cu potențial procreativ, aduc copii pe lume și formează familia naturală. 

Statul secular a redefinit și familia naturală căutând să o înlocuiască cu familia sociala. În cartea mea recent publicată, înfrângerea lui Goliat: Familia Bodnariu și Creștinii României Îngenunchează Norvegia Seculară, am căutat să explic tocmai acest fenomen, luând ca exemplu cazul tragic al familiei Bodnariu. 

În încheierea cărții lui, Smith tinde spre pesimism privind conflictul dintre creștinism și secularism, având în vedere ascensiunea de netăgăduit a ideologiei seculariste în detrimentul gândirii și valorilor creștine din ultimele decenii. 

De aceea el speculează și asupra posibilității ca generațiile viitoare din așa zisă lume creștină să trăiască sub un steag secular, nu sub un steag creștin. 

Dacă speculațiile lui Smith vor putea deveni o realitate depinde și de noi. Milioanele de creștini ai României pot preveni atât prăbușirea steagului creștin, cât și abordarea steagului secularist foarte ușor: exercitându-și drepturile constituționale pentru a păstra normativitatea și normalitatea valorilor creștine în societatea civilă. 

Tocmai acesta e obiectivul meu. Nu e un obiectiv nou, însă. L-am urmărit din 2005, dar l-am și promovat la diferite nivele și prin implicări numeroase și consistente, așa cum am detaliat în situl meu de campanie electorală: https://costea-parlamentuleuropean.ro/ 

Doresc să continuu să fac același lucru dar, de acum înainte, din interiorul Parlamentului European, nu din afară. Nădăjduiesc să mă sprijiniți în acest sens. 

Vă mulțumesc anticipat!