În ultimul timp, mai ales de când a început dezbaterea pe tema referendumului pentru familie, susținătorii și activiștii homosexualității le transmit celor care nu sunt de acord cu ei că „ești de partea greșită a istoriei”.
Ca și multe, prea multe, alte idei și mentalități din societatea românească, și aceasta este de import. Mai precis, cel care a făcut faimoasă această expresie a fost fostul președinte american, progresistul Barack Obama, afirmă binecunoscutul autor și editorialist, Jonah Goldberg.
De-atunci, expresia a fost preluată de mai mulți politicieni și activiști progresiști, de la ambasadorul României în SUA, George Maior, la fostul șef al ONU, Ban ki Moon și mulți alții. Recent, până și fostul premier Grindeanu le-a spus susținătorilor săi că „se află de partea bună a istoriei”, iar în 2015, actualul consilier prezidențial Bogdan Aurescu și-a permis chiar o licență, afirmând că „suntem de partea bună a graniței”.
Dacă vă opuneți căsătoriilor între persoane de același sex, adopțiilor de copii de către homosexuali, dacă susțineți suveranitatea Siriei, nelegalizarea drogurilor, etc, puteți fi sigur că e cineva acolo, gata să vă spună că sunteți „de partea greșită a istoriei”.
Dar ce semnificație are această expresie? Practic, explică același Jonah Goldberg, e un mesaj care sună cam așa: oricum o să pierzi (bătălia pe care o duci), așa că mai bine renunță acum!
Originile marxiste ale „părții greșite a istoriei”
Ideea este că istoria se duce, inevitabil, într-o singură direcție este veche, dar recent, cel care a popularizat-o este Karl Marx. Teoreticianul comunist susținea că socialismul este inevitabil, și deci oricine stă în calea „progresului” nu este doar imoral, ci și un anti-intelectual. În paranteză fie spus, asta i se spune și președintelui Trump, acuzat de stânga că „stă în calea progresului”.
Drept consecință, continuă Jonah Goldberg, oponenții viziunii marxiste erau „de partea greșită a istoriei”, de unde și observația istoricului comunismului Robert Conquest că expresia respectivă are o „sonoritatea” socialistă. Practic, e o variantă atee a ideii religioase că „Dumnezeu e cu noi” și deci, într-un final, ne va acorda victoria.
Viitorul? Rămâne de scris
Cu toate că activiștii LGBT sau neo-marxiștii de peste tot trâmbițează că viitorul e al lor și victoria le va aparține inevitabil, realitatea este că nimeni nu știe ce va fi mâine. Un singur lucru este cert: când oamenii sunt convinși că nu pot avea sorți de izbândă pentru că „istoria nu este de partea lor” e sigur că aceștia vor înceta să lupte pentru dezideratele în care cred.
Poate că acum marile corporații, mass-media și politicienii lumii susțin căsătoriile homosexuale și impunerea lor pare ceva inevitabil, dar singura cale prin care acestea vor deveni certe e dacă oponenții lor se vor preda, pe baza ideii prăpăstioase că oricum „înfrângerea este inevitabilă”.
A spune cuiva că e „de partea greșită a istoriei” e echivalent cu a-i spune „taci! nu mai continua dezbaterea”, ceea ce este fără îndoială un mod foarte nedemocratic de a vedea lucrurile.
În democrație, ca și în viață, spune Goldberg, înfrângerea vine doar atunci când partea care se află în pierdere, acceptă și recunoaște eșecul. Să nu uităm că regimul comunist a fost, timp de aproape 50 de ani, de „partea bună a istoriei”. Dar cei care s-au opus marxismului au învins tocmai pentru că au refuzat să se predea în fața „istoriei”.
Pentru că, atâta vreme cât mai e cineva dispus să lupte pentru ceea ce crede, cauza aceea merge mai departe, sau pentru a-l parafraza pe Radu Demetrescu, „Înfrânt nu ești atunci când sângeri, nici ochii când în lacrimi ți-s.
Adevăratele înfrângeri, sunt renunțările la vis”.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.