Inițiativa celor Trei Mări este o încercare a centrului și estului Europei de a împiedica, cu ajutorul Statelor Unite ale Americii, Germania și Rusia să-și dea mâna peste această parte de lume, scrie Cotidianul. 

I3M - care a început luni la București- își propune investiții de peste 100 de miliarde de euro în proiectele din țările membre, dar România - care își propune să devină lider regional prin vocea președintelui Iohannis -, nu are atuuri economice în acest sens.

„Polonia, adevăratul lider regional, va participa la aceste investiții prin banca națională de dezvoltare, Banca Gospodarstwa Krajowego, deținută de statul polonez, care are un PIB de trei ori mai mare decât România. Ungaria se poate alătura, căci statul ungar a ajuns să controleze circa o treime din piața bancară din țară. România, ce se dorește a fi lider regional, cu ce banca poate participa? Statul român mai controlează doar două bănci, cu o cotă de piață de circa 7%, în timp ce peste 91% din piața bancara este controlată de băncile străine.

Summitul Inițiativei celor Trei Mari, cel prin care președintele României dorește să-și lustruiască imaginea timp de două zile, mai vine cu proiecte precum BRUA, gazoductul ce ar urma să conecteze Bulgaria, România, Ungaria și Austria. BRUA s-a aflat în centrul disputei din această vară pornită de la tonul provocator al Ungariei în chestiunea gazelor extrase din Marea Neagră. Ungaria, acuzată că nu dorește conectarea cu Austria, susținea, prin vocea șefului companiei naționale de transport de gaze: ”Este pur și simplu prea mult pentru necesitatea internă a țării. Nu aveți petrochimie, nu puteți folosi gazele naturale ca materie primă. Ce faceți cu gazul? Îl ardeți, faceți un foc mare?”. O parte din petrochimia românească, combinatul Oltchim, a murit, iar afaceri rivale din Polonia prosperă de pe urma acestui fapt”, scrie Călin Marchievici în publicația citată.

Distrugerea propriei industrii și înstrăinarea sistemului financiar-bancar fac ca României să-i lipsească pârghiile pentru a profita economic de pe urma I3M.

„Ce poate câștiga însă România? O contrabalansare a puterii franco-germane din UE, acolo unde, după retragerea Marii Britanii, nu se va mai putea constitui o minoritate de blocaj a proiectelor Berlinului și Parisului? Cele 12 state membre al I3M au prea puține voturi in Consiliul European pentru a face acest lucru, iar rivalitățile regionale vor împiedica coalizarea totală a acestor state. O oportunitate de dezvoltare în domeniile prioritare ale I3M, adică energie, transport și sfera digitala? Da, însă în măsura în care România își va exporta resursele energetice către statele partenere, câtă vreme, așa cum spunea amintitul oficial din Ungaria, țara nu mai are industrie. Ce mai poate obține România? O extindere a afacerilor în statele partenere, uși deschise petru investiții și profit? Puțin probabil, câtă vreme statul român nu are niciun control asupra sistemului bancar și câtă vreme în România sunt doar două mici bănci cu capital autohton, câtă vreme nu exista o compaie energetică deținută de stat, iar afacerile autohtone sunt prea firave pentru concurența din cadrul I3M. O crestere a profilului Romaniei în cadrul UE? Puțin probabil, câtă vreme Inițiativa celor Trei Mari pare un forum mai degraba al vitezei a doua din cadrul UE și nu un proiect susținut de nucleul dur al statelor membre.

Polonia, Ungaria, Cehia (parteneri ai României în I3M) dispun de o bună parte din pârghiile economice care ii lipsesc statului român. Compania MOL poate viza proiecte promovate de I3M, la fel și CEZ, din Cehia, care face deja afaceri profitabile în România. Polonia și Ungaria pot folosi I3M și susținerea SUA în acest proiect ca pe o pârghie de presiune în relația cu UE, acolo unde sunt amenințate cu suspendarea dreptului de vot în Consiliul UE pentru nesocotirea valorilor europene. Constrânsă de MCV, pusă deseori la colț din cauza corupției, lipsită de o industrie asemănătoare cu cea a Poloniei și cu un PIB de circa trei ori mai redus, România nu mai poate emite pretenții de lider regional și rămâne cuminte și predictibilă în interiorul parteneriatelor strategice cu Varșovia și SUA. Câta vreme acest context nu se va schimba, un eveniment important precum Summitul Inițiativei celor Trei Mari, ea însăși nimic mai mult decât un front secundar într-un război strategic, nu va aduce decât ceva muniție în plus în războiul româno-român al Palatelor, in plin an centenar”, observă Marchievici.