În zilele următoare, trupul neînsuflețit al Reginei Ana se va afla în Sala Tronului a Palatului Regal. Nu știu câte persoane se vor duce la căpătâiul acesteia și nici nu știu de ce. Ceea ce știu, însă, este că eu nu mă voi duce.
Precizez din capul locului că susțin ideea că românii sunt un popor cu ascendență imperială, cu un trecut monarhic și care au nevoie de un monarh în fruntea lor. Dar cea căreia îi spunem Regina Ana nu a fost o regină a românilor, ci o regină peste români.
Nu pot să o consider regina mea pe o persoană care timp de 60 de ani nu a dorit, cu niciun chip, să învețe limba pe care o vorbesc. Cum ar putea cineva să pretindă că își iubește copiii adoptivi dacă nici măcar nu vrea să înțeleagă ce spun aceștia? Și subliniez "vrea": pentru că e clar că au existat condițiile pentru așa ceva, dar pur și simplu nu a dorit.
Asta este realitatea, oricât ar încerca unii s-o edulcoreze. Nu ne-a vrut. A fost străină ca etnie, dar putea să nu fie străină de acest neam. Iar limba spune multe despre un neam, poate și mai mult despre cel românesc.
Apoi, cineva nu poate fi rege peste un neam dacă nici măcar cetățean al țării nu este. Altminteri e vorba despre un regim de ocupație. Cum nu poate fi vorba de ocupație în cazul Regelui Mihai, iarăși ne întoarcem la voință. Mai bine zis, la lipsa ei. Cum în 25 de ani s-au făcut demersuri pentru retrocedarea atâtor proprietăți, se puteau face diligențele și pentru acordarea cetățeniei...
Aceste două chestiuni de minimul respect al unui suveran față de supușii săi. Citesc programul funeraliilor și aflu că primii primiți la căpătâiul Anei de Bourbon-Parma vor fi..." Reprezentanții Corpului Diplomatic, ai Uniunii Europene, NATO și ai Organizațiilor Internaționale" și abia apoi reprezentanții, actuali, ai supușilor Casei Regale. Oare asta arată cam cât respect primesc cetățenii unui stat din partea instituției ce va deveni, curând, bugetare?
Din păcate, concomitent cu moartea Regelui Mihai va muri și monarhia în România. Poate pentru totdeauna. Ca și în cazul Anei de Bourbon - o mamă dedicată, un exemplu de devotament și consecvență față de propriile credințe și valori, se putea mai mult. Sunt sigur că a fost soția de care Regele avea nevoie, dar nu a fost și Regina de care noi aveam nevoie: aveam nevoie de o mamă, chiar dacă era în exil, care să ne cunoască și să ne înțeleagă. Am fi avut nevoie de o mamă ambițioasă și iubitoare, precum Elisabeta Rizea, nu distantă și distinsă, precum Regina Angliei.
Aș fi vrut să fie altfel, Maiestate.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Deacord, dar nu de un rege. Monarhia nu înseamnă regalitate. Noi nu am avut rege în fruntea țării decât abia când barbarii germani au pus mâna pe frâie. Am avut împărat, juzi, duci, cneji, voievozi, domni și domnitor. Dar rege abia când ne-a ocupat cultural barbaria apuseană.
Eu unul nu m-aș împotrivi deloc unei reveniri la monarhie, cu două condiții: monarhul să NU fie rege (poate fi împărat, voievod, cnez, duce, han, sultan, etc., dar rege nu) și să fie din popor, nu din eventuale case regale străine.
Așa-zisa casă regală din România (nu "a României") a fost de la bun început până la sfârșit (adică până pe 30 decembrie 1947) un element străin în fruntea țării. Dățile când membrii ei au îmbrățișat cu adevărat (chiar și superficial) românismul fiind mai curând excepții decât reguli (vezi cazul reginei Maria și a pricipesei Ileana).
În rest, bine că s-a dus. Ajunsese de mult cuțitul la os.