Studenții veniți din provincie învățau atunci Bucureștiul pe jos. Ȋn lungi și repetate marșuri dinspre Regie și Grozăvești spre Piața Universității, protestând împotriva cripto-comuniștilor instalați la putere.
Acum, te poți plimba prin București pe google maps. Și poți să-și manifești revolta chiar și atunci când nu ai chef să ieși din casă. Există petiții online. Proteste virtuale. Și idealuri trecătoare.
Atunci se striga „Veniți cu noi!” „și „Treziți-vă români, aveți din nou stăpâni!”.
Acum, protestele sunt promovate online, iar „targetul” bifează „merg” sau „interesat” (adică, „aș veni, dacă nu apare vreun alt protest, mai cool”).
Atunci, la doar câteva luni de la Revoluție, tinerii protestatari erau pregătiți să înfrunte orice fel de risc, pentru a-și susține idealurile.
Acum, cel mai mare risc e ca protestul, fie el și din 20 de oameni, să nu fie imortalizat de nicio televiziune.
Atunci, câteva zeci de mii de oameni n-au reușit să-i împiedice pe comuniștii dovediți să candideze și să acceadă la structurile puterii.
Acum, câteva mii de protestatari pot schimba lejer un guvern, într-o singură seară.
Tinerii de atunci știu exact cum e cu protestele de acum. Tinerii de acum nu prea au habar ce a fost atunci...
Ȋnvăța-vom însă unii de la alții. Pentru a ne întâlni, cândva, în același moment al istoriei, uniți de aceeași năzuință, pentru aceeași Românie.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.