Fostul deputat Ion Stan, înmormântat azi la Mănăstirea Nucet, a fost „un patriot hulit și acuzat de multă lume, mai ales de colegi și de serviciile secrete și, pe baza indicațiilor primite, chiar și de presa cu ifose democratice”, scrie Cornel Nistorescu în Cotidianul.

Jurnalistul scrie că „ne despărțim de un politician pe care l-am ignorat, l-am minimalizat. Cu strădanii orchestrate, el a fost demolat și vulnerabilizat pînă la un sfîrșit tragic. Și care, cu toate acestea, își are locul său în istoria contemporană.

Înarmați-vă cu răbdare și citiți toate cele 16 momente din tragedia deputatului PSD Ion Stan, o victimă a unei execuții politice”.

La data de 7 decembrie 2010, deputatul Ion Stan a afirmat că realegerea lui Traian Băsescu în 2009 a marcat „sinuciderea politică a României".

Stan prevestea că, „în acest mandat, președintele se va purta răzbunător, odios de răzbunător, afișându-și apetența sa permanentă pentru intrigă, complot și trădare".

„Așa l-au perceput pe Băsescu și foștii săi ofițeri de legătură pentru misiunile secrete ce i-au fost încredințate, înainte de 1990, în serviciul Securității statului. Acum ei regretă că nu l-au uitat în lada de gunoaie a istoriei Securității, de unde l-au reciclat ca politician, printre alții făcuți «la normă» imediat după 1989", adaugă vicepreședintele Comisiei de control al SRI.

La 21 iunie 2011, Ion Stan acuza de la tribuna Camerei Deputaților că Traian Băsescu s-a înțeles cu autoritățile de la Budapesta, cu UDMR-ul și cu Partidul Civic Maghiar în privința reorganizării administrative și a modificării Constituției, în sensul susținerii proiectului neorevizionist „Autonomia Ținutului Secuiesc".

În sprijinul afirmațiilor sale, social-democratul cita o serie de declarații făcute chiar de europarlamentarul Laszlo Tokes și de președintele Partidului Civic Maghiar, Szasz Jeno. La finalul intervenției sale, Ion Stan cerea „inițierea, în conformitate cu prevederile art. 96 din Constituția României, a procedurilor de punere sub acuzare a președintelui României pentru înaltă trădare".

La 6 septembrie 2011, în contextul declarațiilor lui Traian Băsescu privind „Statele Unite ale Europei", vicepreședintele Comisiei de control al SRI l-a acuzat pe șeful statului că este „în rețea". „În rețeaua de influență a unui grup de interese, ca agent al acelei entități, alta decât România, ale cărei suveranitate, independență, unitate și integritate ați jurat să le apărați. O entitate exterioară poporului român, pentru a cărui prosperitate ați jurat cu mâna pe Biblie și pe Constituția României", a explicat Ion Stan în fața colegilor săi parlamentari.

Drept argument, deputatul a amintit, de pildă, care este poziția șefului statului în privința concesionărilor minelor de aur.

Social-democratul a avertizat în acest context că „în țările unde șefii de state au fost agenți de influență nu au existat decât perioade efemere de stabilitate, regimul politic a căpătat caracteristici despotice, parlamentele au devenit instituții de prostituție politică, legea a devenit măsura de voință a camarilelor politice, sistemul educațional a devenit un incubator de clone, elitele necorupte de putere au ales calea exilului, milioane de cetățeni au emigrat, trezoreriile au fost secătuite de marii actori ai corupției politice, iar viitorul națiunilor, amanetat cămătarilor internaționali".

La 15 noiembrie 2011, Ion Stan l-a acuzat pe președinte că amenință grav independența justiției.

„Încă de la jumătatea primului său mandat, cetățeanul-președinte a făcut cu prisosință dovada priceperii sale de a edifica un stat polițienesc, multilateral consolidat, în care să aibă la îndemână tot mai multe pârghii prin care justiția să fie controlată, îngenuncheată, în care legile se fac de azi pe mâine și se modifică chiar înainte de a intra în vigoare, în care reformele există doar în vorbe și prestații televizate. Pe cale de consecință, în primăvara anului 2007, președintele-dictator a fost suspendat din funcție și s-a prezentat, într-o stare jalnică, la reședința ambasadorului Statelor Unite ale Americii, pentru a se umili și cerși susținere. Apoi, s-a lansat într-o campanie de acuze grave de corupție, calomnii și insulte la adresa adversarilor politici, susținute printr-o amplă agresiune propagandistică. Ulterior, după revenirea în funcție, avea să se folosească de instrumentele poliției politice pentru înscenări judiciare, după teza stalinistă: «Condamnă-l și după aceea fabrică probele»", a argumentat vicepreședintele Comisiei de control al SRI.

„După ce și-a însușit întreg arsenalul dezinformării politice, la adăpostul operațiunilor de manipulare a opiniei publice și folosindu-se de patentele unor servicii străine pentru câștigarea prin fraudă a celui de-al doilea mandat de președinte, impostorul a uzat de prerogativele funcției prezidențiale pentru a da Curții Constituționale o configurație după chipul și asemănarea sa, care să nu-i mai sancționeze atentatele la fundamentele democrației și ale statului de drept.

Cum însă unele instanțe de judecată, precum și Înalta Curte de Casație și Justiție au înțeles că nu pot fi mai presus de Constituție și legi, sancționând abuzurile statului polițienesc împotriva drepturilor cetățenilor, chiriașul de la Cotroceni s-a supărat și, depășindu-și prerogativele, s-a lansat în atacuri publice denigratoare la adresa justiției. Mai mult chiar, a chemat-o la ordine. Participând la Reuniunea Comisiei de monitorizare a progreselor înregistrate de România în domeniul reformei sistemului judiciar și al luptei împotriva corupției, care a avut loc la Ministerul Justiției, președintele-dictator s-a folosit de prima sa prezență la acest minister, pentru a chema la ordine magistrații, permițându-și să-i înfrunte ostil, amenințător, să-i blameze și să-i terfelească, din postura de mediator între puterile statului, care, în opinia sa, i-ar conferi dreptul de a-i stigmatiza, la stâlpul infamiei, pe oamenii legii. Tonul și mesajul dictatorial cu care cetățeanul-președinte a intruzionat principiul independenței justiției nu sunt atât de îngrijorătoare ca fapte în sine, pe cât de gravă și iremediabilă rezultă a fi amnezia chiriașului de la Cotroceni în ceea ce privește obligațiile sale și ale statului de a se supune legilor și normelor constituționale. Președintele-dictator a atacat justiția din România doar pentru că magistrații judecă în conformitate cu legile acestui stat. Erijându-se într-un judecător suprem deasupra Constituției, Traian Băsescu le cere, pur și simplu, magistraților să nu mai judece în spiritul legii. În acest fel, a călcat din nou în picioare instituția fundamentală a statului chemată să stabilească adevărul și să facă dreptate numai în numele legii. Atacul fără precedent lansat la adresa puterii judecătorești, discreditarea sistemului judiciar de către președintele României, este un demers periculos și inadmisibil. Atacurile de acest gen induc populației un sentiment de neîncredere în justiție și prejudiciază grav percepțiile externe asupra României", a continuat deputatul, cerând demararea procedurilor de suspendare a lui Traian Băsescu.

La 15 noiembrie 2011, Ion Stan le-a adresat parlamentarilor o scrisoare deschisă cu privire la propunerea legislativă privind modificarea și completarea unor acte normative în domeniul securității naționale. Social-democratul le cerea colegilor săi să nu voteze în favoarea proiectului, „pentru a împiedica reinstaurarea practicilor de poliție politică în activitatea serviciilor de informații pentru securitate națională și a menține România în afara bănuielilor de utilizare a serviciilor de informații în luptele politice interne".

Stan explica, între altele, că, „dintr-o scăpare a expunerii de motive – pagina 5, alin. (3) –, rezulta ostentativ că proiectul este opera Serviciului Român de Informații, ale cărui documente interne sunt indicate drept izvor de drept. Față de necesitățile obiective de reglementare, proiectul propus spre adoptare nu este decât expresia unor interese înguste, exterioare securității naționale, prin care adevărații promotori ai inițiativei urmăresc legitimarea unor stări de fapt create prin abuz în exercitarea funcției publice, dorind, în acest fel, să dea forță de lege excesului de putere".

Stan a demascat mafia transnațională a medicamentelor și a asigurărilor de sănătate susținute prin propunerile legislative ale consilierilor lui Băsescu și discursurile publice ale acestuia

La 29 noiembrie 2011, Ion Stan îi acuza pe consilierii președintelui că pregătesc privatizarea sistemului de sănătate din România sub deviza „Să muriți bine!". Social-democratul se întreba „ce interese de afaceri se ascund în această operațiune de privatizare a asigurărilor de sănătate și care este clica mafiotă a PDL care dorește să pună mâna pe cele 6 miliarde euro gestionate în prezent de Casa Națională de Asigurări de Sănătate".

La 14 februarie 2012, Ion Stan a făcut în Camera Deputaților declarația politică intitulată „Traian Băsescu și reforma sănătății: între ciocanul și nicovala mafiei transnaționale a fraudării asigurărilor de sănătate". În acest document, parlamentarul afirma, între altele, că „noua tentativă de reformă a asigurărilor de sănătate, căci bugetul acestora este miza, și nu sănătatea națiunii, a picat într-un moment rău ales – anul electoral – și cu mijlocul nepotrivit – agentul de influență în însăși persoana președintelui republicii. Același agent de influență ca și în cazul aurului de la Roșia Montană".

La 14 februarie 2012, Ion Stan declara în Parlament că suspendarea și demiterea președintelui României, demisia Guvernului și organizarea imediată de alegeri anticipate reprezintă condiții esențiale pentru salvarea României de la haos și a cetățenilor săi de la dezastrul economic și social.

Tot la 14 februarie, Ion Stan făcea declarația politică „Asasinii economici ai României. Ce-i (Cine-i) leagă pe Traian Băsescu, Jeffrey Franks, Sorin Blejnar și «blonda lui Boc»?". Stan acuza că, încă de la negocierea integrării României în familia euroatlantică, datele macroeconomice ale țării noastre au fost sistematic falsificate. Potrivit deputatului PSD, datele economiei reale au fost subevaluate pentru a se demonstra că România ar avea nevoie de împrumuturi internaționale. „Manopera prelucrării statistice frauduloase a fost realizată în cadrul unei strategii integrate pe care «asasinii economici» – în cazul României, Jeffrey Franks și predecesorii săi – au aplicat-o la nivel global", preciza Stan. Cum FMI avea însă nevoie și de date reale, instituția le-a solicitat, neoficial, de la unele instituții care n-au putut însă răspunde la respectivele solicitări „pentru simplul fapt că, în condițiile instituționalizării prelucrărilor statistice false, practic, nu au avut acces la datele adevărate". În aceste condiții, a acuzat Stan, Jeffrey Franks a luat legătura, cu acceptul lui Traian Băsescu, cu șeful ANAF, Sorin Blejnar, pentru a preleva datele reale direct din bilanțuri.

„Sursele noastre ne-au comunicat faptul că existența unei interceptări «accidentale» a posturilor telefonice cu numerele 0728.666.063 și 0741.239.082 ori accesarea bazelor de date ale operatorilor rețelelor respective de telefonie ar putea furniza dovezi irefutabile privind funcționarea sistemului descris. Mai mult, am avea și surpriza de a constata că și «blonda lui Emil Boc» este integrată comandoului asasinilor economici ai României", a dezvăluit Ion Stan.

La 28 februarie 2012, vicepreședintele Comisiei de control al SRI trăgea un semnal de alarmă în privința proiectului de lege privind statutul personalului serviciilor de informații, el atenționând că acesta „consacră în plan legislativ practicile anticonstituționale de subordonare politică a serviciilor de informații". În cadrul intervenției sale, Ion Stan acuza, între altele, că unii șefi de servicii au preferat să-și lase subordonații fără statut atunci când au realizat că riscă să nu mai poată folosi serviciile „în alte scopuri". „Este vorba în principal de șefii structurilor departamentale de informații, care excelau în obediența lor politică, dar și de o tendință influentă din Serviciul de Informații Externe. Aceștia s-au opus în mod constant întregului pachet legislativ al securității naționale, indiferent de inițiator. Poate părea paradoxal, dar și serviciile din afara domeniului informațiilor – SPP și STS – au temporizat și blocat legiferarea domeniului securității, revendicându-și competențe și atribuții prin care să-și modifice natura și caracterul conferit în momentul constituirii lor. Înverșunarea acestor structuri era și este motivată de teama că noile legi le-ar repoziționa acolo unde le e locul, fiindcă dezvoltarea structurală și abuzul de competențe le-a transformat în niște mamuți organizaționali în permanentă cucerire de «teritoriu». Cine credea în 1991 că STS-ul va deveni cheia succeselor electorale și un devalizator al comunicațiilor persoanelor incomode din instituțiile ale căror rețele le securizase? Cine credea că SPP-ul își va dezvolta o structură de informații de câteva ori mai puternică decât serviciul fostei Direcții a V-a, care niciodată nu a avut atribuții să urmărească opozanții regimului, ci să vegheze asupra personalului de casă al înaltei nomenclaturi? Dacă oamenii din aceste structuri ar avea un statut legal bine definit, ei nu ar putea fi determinați să îndeplinească atribuții nereglementate de lege. Miza statutului personalului serviciilor este, pentru unii, «a fi sau a nu fi»", explica Ion Stan.

Într-o intervenție din 18 aprilie, intitulată „Dezinformări și răspunderi penale prezidențiale", Ion Stan îl acuza pe Traian Băsescu că a mințit când a spus că exploatările aurifere și cuprifere de la Roșia Montană și Roșia Poieni, ale celor gazeifere la Bârlad, cele din sudul Dobrogei și din celelalte perimetre vizate din Transilvania vor conduce la crearea de noi locuri de muncă prin care să se asigure contribuțiile necesare plății pensiilor.

Întrebându-se ce s-a urmărit prin această dezinformare, Stan a declarat următoarele: „Ce altceva se încearcă a se trece sub tăcere, scontându-se că suntem prea osteniți de grijile cotidiene, pentru a mai avea memoria activă? Ca un fost membru al Guvernului României, care și-a asumat coordonarea și implementarea programelor PSAL I și PSAL II, în numele dezideratului unei «economii de piață eficiente», este în bună parte responsabil de deciziile privind abandonarea prelucrării minereului de cupru la Zlatna și Baia Mare, respectiv producerea cuprului pur, în concentrație de peste 99%. În urma acestei decizii catastrofale, minereul de cupru a fost extras în stare brută, cu subvenție de patru dolari la un dolar valoare, minereu furnizat unor SRL-uri pentru a-l exporta. Prejudiciile cauzate în acest fel sunt la dimensiuni de subminare economică a statului, în înțelegere cu centre de decizie externe, ceea ce întrunește conținutul material și intențional al infracțiunii de trădare, pentru care cetățeanul Traian Băsescu va fi, cât de curând, chemat să răspundă. Peste 40 de ani, când vor fi accesibile arhivele Serviciului Român de Informații create până în anul 2000, inclusiv, posteritatea o să afle cum agenția de evaluare și implementare a PSAL I și II a fost ocupată cu personal incompetent, retribuit cu 72.000 dolari/an, din care o jună brunetă, succesoare în funcție a ministrului în cauză, colecta 60% pentru cel care afirma că «nu poate îndeplini obiectivele PSAL II din cauza opoziției sistemului mafiot» sau că «(…) a ne agăța de un fals patriotism că pierdem băncile este complet greșit»".

În data de 22 mai 2012, Ion Stan lansa o altă acuzație grevă: numirea patronului firmei de pază Condor, Marius-Vasile Crișan, la șefia ROMARM, ce a avut ca unic scop să producă bani pentru PDL, căpușând compania națională. Stan afirma ca ROMARM este împinsă deliberat în faliment și se întreba dacă nu cumva într-o filială a PDL și UNPR pentru operațiuni speciale ilegale. După ce a prezentat mai multe dintre mașinațiunile din industria apărării, deputatul concluziona că aceasta nu mai poate fi salvată decât dacă este „eliberată de căpușele politice și de combinațiile infracționale cu mafia transnațională a traficanților de arme".

Într-o intervenție din 13 iunie 2012, vicepreședintele Comisiei de control al SRI a povestit în Camera Deputaților cum a recunoscut „între flori" un ofițer SRI care îl urmarea în ultima săptămână de campanie electorală din cadrul alegerilor locale din vară. „Așadar, în calitatea mea de deputat, de vicepreședinte al Comisiei comune permanente a Camerei Deputaților și a Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activității Serviciului Român de Informații, am devenit «obiectiv» al unei operațiuni de supraveghere tipice poliției politice", a relatat el. „Cum era firesc, pentru a mă lămuri de ce sunt urmărit atât eu, cât și candidații USL la președinția consiliului județean și, respectiv, pentru Primăria municipiului Târgoviște, am făcut apel la profesioniști neobedienți politic, care mi-au devoalat o parte din schema PDL-istă de fraudare a alegerilor locale", a mai spus deputatul. El a precizat că, „în concret, în județul Dâmbovița este în desfășurare mituirea a circa 40.000 de alegători dintr-o comunitate etnică reprezentativă" și a prezentat apoi pe larg modul în care a fost gândită întreaga operațiune. La pregătirea fraudei ar fi participat mai mulți dintre apropiații președintelui PDL Dâmbovița, Florin Popescu (candidat la șefia CJ), din fruntea structurilor poliției județene.

Continuarea este aici.