Capitalul uman e mai important si mai de preț decât orice altceva. Se vorbește mult despre capital, în special în contextul economic, dar mai nimic despre capitalul uman, fără de care civilizația nu poate exista. De asemenea, nici societatea, iar Europa și România nu pot avea un viitor.
Sunt preocupat de situația foarte precară în care se află România privind capitalul uman, prin care se înțelege declinul demografic drastic și foarte periculos al României. Conform datelor statistice emise de ONU, în 2100 România va avea doar 10 milioane de locuitori, populația va fi extrem de îmbătrânită, ceea ce, efectiv vorbind, va însemna că ceasul biologic al românilor va înceta să mai bată.
Cauzele acestei situații precare și îngrijorătoare sunt multe, în primul rând migrația masivă, avortul și politicile anemice adoptate de România pentru revenirea la normal a situației demografice a țării.
Ce-i de făcut și ce are asta de a face cu candidatura mea la europarlamentare? Abordez acest subiect pentru că mă preocupă de mai bine de 10 de ani. Am și propus formule specifice pentru renașterea demografică a României tot de 10 ani, dar mereu din afară. Până acum se pare că am fost glasul celui care strigă în pustie.
După 26 mai, odată ajuns în Parlamentul European cu ajutorul vostru, intenționez să formulez și să propun, din interiorul forurilor competente europene, un plan specific pentru relansarea ceasului biologic al românilor și repopularea țării. Măsurile pe care le voi propune parvin, printre altele, din cele folosite cu succes de către Statele Unite.
Scurtă analiză. În ultimul veac, România a pierdut poate chiar milioane de oameni, sute de mii dintre bărbații și tineri care posedau capacitatea de a asigura viitorul biologic al țării au murit în cele două războaie mondiale. Comunismul a ucis peste 800.000 dintre părinții și bunicii noștri. Iar migrația masivă de după 1990 a golit țara de aproximativ 4 milioane de români, marea lor majoritate fiind bărbați și femei cu un potențial procreativ vast.
Dacă înțelegem de ce acești 4 milioane de tineri români au plecat din România, înțelegem ce putem face pentru a asigura stoparea hemoragiei demografice a țării și reîntoarcerea lor în România. Motivul principal a fost lipsa locurilor de muncă. Iar motivul pentru care locurile de muncă în România au dispărut este pentru că acest lucru ne-a fost impus de Uniunea Europeană.
Aderarea României la Uniunea Europeană a impus, prin condițiile dictate de Uniunea Europeană, închiderea fabricilor din România. Majoritatea dintre ele încă sunt închise, în paragină și au devenit factori poluanți și toxici mediului înconjurător. Închiderea fabricilor a însemnat pierderea locurilor de muncă. Uniunea Europeană nu a făcut nimic pentru înlocuirea locurilor de muncă pierdute ca rezultat al aderării României la Uniunea Europeană.
E vremea să o facă. Cum? Așa cum au făcut Statele Unite care s-a confruntat cu o problemă similară în anii ‘70. Au fost anii în care fabricile americane au început să se închidă din diferite motive, inclusiv mutarea lor în Lumea a Treia. Închiderea fabricilor americane a condus la sărăcirea și depopularea masivă a unor state, cum ar fi Ohio, Pennsylvania, West Virginia și zonele rurale din Georgia și Carolina de Sud și Carolina de Nord, o zonă geografică cunoscută cu numele de „rust belt”, adică „zona ruginită” a Americii.
Autoritățile americane, însă, nu au stau cu mâinile în sân când și-au dat seama de impactul economic nefast al acestei realități economice. Începând cu anii ‘80 au lansat programe economice speciale pentru zonele afectate ale Americii. Au lansat programe de finanțare a educației persoanelor care și-au pierdut locurile de muncă. Au fost investiți miliarde de dolari în capitalul uman al zonelor afectate pentru a susține financiar educația universitară a tinerilor și pregătirea adulților pentru alte profesii și meserii. Americanii au numit acest program un proiect de „human retooling”, adică „re-echiparea profesională a oamenilor”.
Programele de acest gen sunt continue și încă sunt programe de succes, ceea ce explică de ce America încă este motorul economic al lumii, iar șomajul actual e sub 4%, cu mult mai scăzut decât în Uniunea Europeană.
Migrația nu este un răspuns sau o alternativă pentru a repopula România. Mi se pare drept, însă, ca Uniunea Europeană sa facă pentru România ceea ce America a făcut pentru așa zisul „rust belt”: investiții masive din fonduri europene pentru a aduce în România profesii și industrii noi, cu o tehnologie de vârf; programe de reprofilare a românilor care și-au pierdut locurile de muncă, urmare a faptului că marile corporații globale își închid fabricile în Romania și ne lasă fără locuri de muncă. O altă alternativă o reprezintă finanțări speciale pentru tinerii migranți români pentru a deschide fabrici și firme în Romania.
Eu numesc acest lucru o investiție în capitalul uman al României, fără de care viitorul României este incert.
Este, de asemenea, și o perspectivă pe care intenționez să o promovez odată ajuns în Parlamentul European. O perspectivă care, din nefericire, până acum a fost absentă din discursul ori politica partidelor politice din România.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Adrian Cîciu:
Despre deficitul comercial sunt lucruri de care se vorbește foarte puțin sau mai deloc.
Nu știu din ce motiv, deși acele lucruri despre care nu prea se vorbește ar arata niște probleme structurale ale economiei dar, totodată, ar conduce la o prioritizare obligatorie a unor investiții sau folosirea altor instrumente pentru creșterea ofertei interne productive.
Am făcut o analiza și pe ultimele două luni, dar și pe ultimii patru ani și am calculat ponderile categoriilor de bunuri și produse care intră în calculul comerțului internațional cu bunuri al României.
Aceste categorii sunt:
1. Produse agroalimentare, bauturi și tutun;
2. Combustibili
3. Produse chimice și complexe;
4. Mașini și echipamente de transport;
5. Produse manufacturate;
6. Alte materii prime și materiale.
Analiza m-a condus către a vedea ce pondere are fiecare din aceste categorii în total.
Ma refer la ponderi raportate la valoare.
Și am observat că cea mai importanta pondere din deficit o au produsele chimice și complexe. Cam jumătate din valoarea deficitului de anul trecut(deficitul de 15 miliarde euro) este data de deficitul la produsele chimice și complexe(7,46 miliarde euro deficit).
O pondere de 45%.
Importam de 10,4 miliarde euro și exportam de 2.98 miliarde euro.
Când faci analiza pe anii anteriori, observi ca ponderea se păstrează, valorile sunt mai mici, dar ponderea se păstrează.
Aici primim primul răspuns la deficit și probleme structurale în economie: nu avem o industrie chimica care sa asigure materia prima necesara pentru consumul industrial intern.
Cauze? Ușor de intuit.
Am privatizat tot, nu ne-a pasat de păstrarea industriei chimice, nu ne-a interesat sa avem îngrășăminte produse în tara, am lichidat companiile care mai produceau.
Acolo unde nu a reușit dna-ul a reușit sa desăvârșească acest dezastru liberalizarea prețului la gaze, într-o tara în care exista doar monopol.
Ca sa nu mai aduc în discuție petrolul care o sa observați în continuare, în loc sa îl producem și sa îl folosim în industria interna, îl importam, rafinat, după ce îl exportam brut.
Și ajung acum la cea de-a doua categorie care afectează în mod suficient de puternic, deficitul:
Combustibilul. 22,2% din deficit este datorat unui import mai mare decât exportul de combustibil.
Deficitul este de 3,34 miliarde euro.
Aici avem un paradox: suntem a 5 tara producătoare de petrol din Europa, petrolul on shore, dacă nu ma înșel, este la un singur producător, avem rafinarea la alt producător și totuși se întâmplă un fenomen: importam mai mult combustibil decât producem.
Să fac o mentiune: când vorbesc de importuri sau exporturi eu ma refer și la comerțul intracomunitar.
Mi-e mai simplu sa spun asa, e pe înțelesul tuturor și scopul meu este ca oamenii simpli sa înțeleagă ceea ce spun.
Aici, cred eu, trebuie o analiza serioasa, pentru ca acest tip de acțiune comerciala, poate ascunde o scumpire a prețului unui produs doar prin faptul ca, raportat ca producție interna are un preț intern, se exporta, se reimporta, însă posibil sa vina cu un preț raportat la prețul mondial.
Nu știu, e o analiza care trebuie sa meargă și pe cantități și pe consum, eu doar va dau indicii, pentru ca nu îmi place sa va las pe mâna celor care nu va spun nimic și doar va bagă teama în casa.
A treia categorie de produse care are relevanță în deficit este cea de produse manufacturate, unde înregistrăm un deficit de aproximativ 3,46 miliarde euro pe anul trecut, adică o pondere în deficit de cca. 22,9%
Aici singura explicație este ca nu avem manufacturi, fabrici de electrocasnice, de bunuri de folosință îndelungată manufacturate.
Nici becuri nu sunt sigur ca mai producem.
Și atunci, soluția ar trebui sa fie clar direcționata pe realizarea unor astfel de obiective.
Pe sprijinirea antreprenorilor sa producă bunuri manufacturate.
Pe facilități de finanțare. Pe parteneriate cu antreprenori și finanțatori.
Strategie sectoriala cu plan concret de implementare.
Ajung acum la ultima categorie de produse care provoacă deficit, deși tuturor ni se spune ca e prima.
Ei bine, nu, e ultima, are o pondere de cam 11% din deficit, o valoare de 1,67 miliarde euro și este cea care se refera la produse agroalimentare, băuturi și tutun.
Aici lucrurile sunt clare, din punctul meu de vedere și le-am mai prezentat.
Și le-au prezentat și altii: soluția este sa faci investiții în procesare, în producția de produce cu valoare adăugată ridicata.
În industrie alimentara.
În procesarea tutunului.
Eram un producător însemnat, aveam fabrici de tutun răspândite peste tot. Acum importam tigari și tutun procesat.
Ca să închei cu analiza, celelalte doua categorii sunt pe excedent. Mic, dar constant și... Excedent. Nu ma voi referi la ele, ca discutam de deficit.
În încheiere, va spun opinia mea:
Trebuie sa intrăm într-un program accelerat de investiții în creșterea ofertei interne productive la categoriile de care v-am vorbit.
Tot în încheiere, nu pot sa nu va spun și altceva, ca să contrazic totuși vocile apocaliptice, care confunda deficitul comercial cu deficitul de cont curent. Mai este până situația devine critica la deficitul de cont curent, pentru ca acolo avem investiții străine directe și fonduri europene. Unde avem încă ce atrage.
Dar, asta nu înseamnă să nu ne apucam sa lucram mai accelerat la rezolvarea problemelor structurale ale economiei, care adâncesc deficitul comercial.
Enjoy!