FOTO: Digi24
Îmi voi petrece maturitatea (34-54) între doi președinți care m-au învățat multe despre profilul pshihologic al românilor în aceste vremuri. Iliescu era tătucul înțelegător și bonom.
Cam uitat de vremuri cu inima la maica Rusie și la nobilele idealuri ale egalitarismului, dar dispus să discute orice, fără despotisme și cu o spinare rezonabil de dreaptă. Băsescu a părut inițial o soluție. Tipul smecherului activ, despotic, care face și e dispus să șteargă pe jos cu hoții. În final s-a dovedit slugă cu cei puternici, s-a capătuit la greu spre deosebire de Iliescu, a construit un sistem securist omnipotent cu justiția subordonată. Deși puteau să se lămurească în patru ani cu cine au de-a face, destui l-au votat și în turul doi (chiar dacă a câștigat la mustață prin fraudă a avut destule voturi pentru a face fraudă credibilă).
Johannis a părut și el înaintea primului mandat soluția rezonabilă. Rigoarea germană verificată în administrația locală, speranța că va fi reeditarea poveștii de succes a regilor României, aparent un om echilibrat. S-a dovedit o slugă chiar mai mare decât Băsescu, dar cu același despotism bine pus în valoare de sistemul securist care l-a preluat, un ins mărunt cu o minte înceată (nici n-a prea dat interviuri de la celebrul „ghinion"), leneș, ahtiat după confort. Mestecând însă aceleași lozinci împotriva corupției care prind la mase. Deși lumea a avut vreme să îl vadă cine și cum e în primii 5 ani, a mai primit încă cinci câștigând zdrobitor încă un mandat. Ce ne învață ultimii doi președinți despre electoratul ce i-a votat?
Primul mandat al lui Băsescu a coincis cu intrarea în UE. Românii au călătorit mai mult și au putut să muncească în străinătate de cele mai multe ori în construcții, dar și că menajere, îngrijitoare de bătrâni, ospătari, receptioniști. În cele mai multe.cazuri muncă brută. Sigur, există și excepții, avem destui medici și IT-ști plecați...Ce am văzut pe afară ne-a cam complexat în general iar muncile pe care le-am prestat ne-au făcut să tolerăm mai ușor statutul de slugi, mai ales pentru cei de la muncile de jos („dacă se plătește bine...").
Diaspora a adus de altfel multe voturi celor doi președinți, fie direct dar mai ales indirect, prin rudele rămase în țară. Mai există și alte segmente.care i-au votat masiv. În primul rând, bună parte dintre beneficiarii retrocedărilor. „Nu ne vindem țara" a funcționat.câtă vreme nu începuseră să se împartă masiv pământurile prin legea fondului funciar și proprietățile naționalizate prin ANRP. Dar, dacă o împărțeam, puteam acceptă și ceva vânzări. Și când nu s-au putut restitui în natură activele am avut fondul proprietatea. Mulți dintre acești beneficiari ai restituirilor reprezintă acum baza electorală a „dreptei" românești. În țările din jur unde restituirile au fost plafonate ca valoare (20.000 dolari în Ungaria) dreapta a construit pe naționalism și tradiționalism. La noi dreapta a fost mai pragmatică, și-a mituit electoratul cu cota unică și restitutio in integrum și a scăpat de principii și valori incomode în spațiul european. Mai există apoi multinationalistii atât de sensibili la anticorupție. Suprareglementati prin norme și proceduri și care se uită chiorâș la corupția baronilor locali. Credeți că nu văd că gulerele albe fură mai mult cu offshorurile decât burțile lăbărțate din firmele ce căpușează consiliile județene? Ba văd dar gulerele albe ii hrănesc și, în plus, reprezintă modele culturale mai viabile, au aceleași gusturi pe Netflix.
Și nici hipsterimea corporatistă nu e puțină. Avem apoi armata oengistilor. Prin selecție naturală ei au învățat care sunt ideile care pot fi sprijinite contracost. Ei știu că tot ce e național e cam păgubos dar orice bășină globalistă poate aduce un grant, o bursă, o tresă pe umăr. Cum mâna care ii hrănește e externă vor aplaudă regulile impuse de afară. Să nu uităm pătura securiștilor de toate felurile. Salariați, colaboratori, influenceri, acoperiți. Între 30.000 și 60.000 prin toate serviciile după estimări, plus colaboratori, influenceri, toți cu familii și amici. Lumea bună occidentală a sesizat de mult cât de sufocată e țară de securisme dar câtă vreme securiștii sugrumă sau deturnează orice opoziție față de valorile UE, NATO,etc de ce nu?
Lângă acești privilegiați din servicii, privilegiații din justiție cu salarii nesimțite și posesorii de pensii speciale. Încă un grup de partea dreptei românești îl găsim în jurul intelectualilor umaniști care își iau lumina de afară și nu au decât dispreț față de cultură noastră minoră și istoria noastră insignifiantă pe care o iau mereu la șuturi (Boia, Liiceanu, Patapievici și multe sute mai mici cu fanii lor din zona facultăților umaniste deloc puțini). Am uitat pe cineva? Posibil dar mi-e teamă că nici nu sunt foarte multe categorii rămase pe dinafară. Și oricum sunt destul de „infiltrate".
Țăranii au mulți diasporeni de la care așteaptă o ciosvârtă, bugetarii au mulți reprezentanți dependenți de puterea politică ce se rotesc odată cu ea, armata are destui mercenari bine plătiți în teatrele NATO. Împotriva dreptei actuale au rămas să voteze antreprenorii locali cu angajații lor, IMM-urile deci, cea mai mare parte a bugetarilor, preoțimea cu enoriașii care nu gustă disprețul cu care sunt tratați de agnosticii UE, și în general de cei care mai văd și altceva în afară interesele lor imediate și care mai cred și în alte valori decât cele impuse de societatea de consum. Din vreme în vreme, când dreapta se compromite suficient prin prostie sau ca efect al unor crize ciclice, votanții săi mai numeroși nu mai vin la urne așa că alternativele sale vin la putere. După care urmează iadul propagandei (Dragnia, Dragnia e de vină!!!). Mai avem vreo speranță să ne recâștigam coloana vertebrală? Am aproape 50 de ani dar nu mai aștept nimic bun până vom trage linie peste această generație, a decrețeilor. Mi-e teamă că avem nevoie de un Moise care să ne plimbe prin pustiu până ne pierdem instinctele de slugi înainte de a mai spera ceva din partea altor generații. Și să ne ajute cumva, nesperat, contextul internațional că altfel tot nimic nu am făcut. Noapte bună, în negura istoriei se doarme bine, ieșim mai odihniți și mai adaptați după un somn bun. De două mii de ani ne tot adaptăm, suntem buni la asta.
PS: Am folosit termeni precum „stânga” și „dreapta” pentru că la noi se știe că dreapta e preponderent globalistă iar stânga are rămășițe naționaliste, inclusiv în plan economic. Poate mai corect ar fi să distingem însă doar între globalisti și naționaliști, ca să nu existe dubii. În Polonia și Ungaria dreapta e naționalistă și antiglobalistă, iar în România stânga poate să încapă și pe mâna globalistilor mai mult sau mai puțin mascați gen Ciolacu, Ponta, Geoană(deși, dacă vrea să aibe șanse în alegeri stânga noastră trebuie să fugă de dispute ideologice emoționale pentru a adormi electoratul dreptei după modelul brevetat de Dragnia).
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Până și saitul corect politic wikipedia definiește dreapta ca fiind caracterizată de "noțiuni precum autoritate, ierarhie, ordine, datorie (față de țară), tradiție, reacțiune (întoarcerea la valorile unei societăți tradiționale) și naționalism”.
Un partid de dreapta ar fi îndemnat la violențe împotriva jandarmilor/ nesupunere civică așa cum a făcut PNL/USR cu rezistenții? Sau ar fi dat o mână de ajutor globaliștilor care atacă familia boicotând referendumul? Sau ar fi cedat UE un centimetru din suveranitatea României? etc.
P.S. ”Rigoarea germană verificată în administrația locală”!? - se știa foarte bine că Iohannis e implicat în restituiri ilegale și că are zeci de dosare penale.