Așteptam cu emoție demonstrațiile "tinerilor frumoși și liberi”. Ele nu s-au produs, scrie Adrian Severin.

 

În mod normal, dacă "schimbarea” i-a satisfăcut pe "revoluționari”, ei ar fi trebuit să iasă în stradă ca să își strige bucuria. Așa cum fac atunci când echipa favorită de fotbal câștiga vreun meci. Dacă, dimpotrivă, nu i-a satisfăcut, atunci ar fi trebuit reluate protestele. Până la victoria finală. Nu ar fi fost nici o problemă întrucât vremea continua să fie frumoasă, iar jandarmii nu intervin împotriva demonstrațiilor neautorizate. (Cel puțin nu până acum.)

Nici una din acestea nu s-a întâmplat. De ce?, se întreabă Severin pe blogul său.

"Poate pentru că aceia care chiar au crezut că revoluționează un regim putred și corupt au înțeles că au fost manipulați și că în realitate au pus umărul la înlocuirea unei democrații bolnave cu o dictatură sănătoasă, desigur perlată. Greșesc. Tocmai înțelegerea faptului că în jur totul se schimbă pentru a nu se schimba nimic ar trebui să îi împingă la continuarea luptei. Așa am decis unii dintre noi acum douăzeci și cinci de ani. Ne-au eliminat în cele din urmă dar nu ne-au învins. Faptul este probat de împrejurarea că încă se mai poate striga și că unele aparențe încă se mai păstrează. (Vezi simulacrul de audieri și de vot din Parlament.)

Poate că explicația absenței demonstrațiilor ieri stă în lipsa de interes a comanditarilor. Țintele au fost atinse. De ce să se mai joace cu focul? Imediat după alegerile prezidențiale de acum un an demonstrațiile își aveau rostul, dincolo de un anumit defazaj în raport cu mersul neprevăzut al evenimentelor, pentru că se dorea ca întreaga putere asupra României – nu în România – să ajungă într-o singură mână. Acum pofta s-a împlinit. Dacă, Doamne ferește, "strada” ar fi avut ieri vreun puseu de personalitate, "Guvernul străzii” ar fi descoperit de îndată că în depozite se găsesc grenade cu gaze lacrimogene, tunuri de apă, bastoane și gloanțe de cauciuc. Gata cu corupția! De acum doar lege și ordine.

În istoricul său discurs de ieri – discurs la care subscriu 100%, cu unicul regret că nu mai am accesul la o tribună parlamentară de la care să îl susțin – singurul lider politic oficial al momentului, Călin Popescu-Tăriceanu, își exprima teama că, după ce proiectele "justiția mea”, "serviciile mele” și "guvernul meu” au fost realizate, la rând să nu vină și "Parlamentul meu”. Îngrijorarea dlui Tariceanu este tardivă și de aceea superfluă".

 

Fostul ministru de Externe susține că are informații potrivit cărora, după proiectul "România mea", urmează "Transilvania mea", proiect care îi va scoate din nou în stradă pe "tinerii frumoși și liberi":

 

"După dezertarea partidelor politice (este drept, lipsite de capacitatea de a-și mai reface legătura de încredere de mult ruptă cu cetățenii) și comportamentul laș, miop și capitulard al Parlamentului, din ultimele zile, (culminând prin votul dat unui guvern de "tehnocrați” neprevăzut de Constituție și lipsit de legitimitate democratică), inclusiv această țintă a fost atinsă. Actualul Parlament s-a întors la statutul fostei Mari Adunări Naționale.

Mai corect ar fi să vorbim, deci, despre "România mea”. A cui? Vom vedea. În nici un caz a noastră.

PS Înțeleg că ar urma proiectul "Transilvania mea”. Până la sfârșitul lunii vom avea iarăși "tineri frumoși și liberi” pe stradă."