Într-un articol din Dilema lui Pleșu, Andrei Cornea, membru fondator al Grupului pentru Dialog Social, încearcă să răspundă acuzelor din Evenimentul Zilei privind cârdășia îndelungată între GDS și FSN / FDSN, respectiv PSD / CIUMA ROȘIE, tratând în derâdere subiectul.
Nu-i iese. Îl rugăm să mai încerce. Dl. Cornea, adresându-se unui public deja lobotomizat, ignoră adevărul din actele GDS, și anume statutul de „părinte fondator” al agentului KGB Silviu Brucan, fost propagandist bolșevic, unul dintre cei care urla în paginile Scînteii pentru condamnarea la moartea a marilor minți și inimi românești, în anii ocupației sovietice a României. Dl. Cornea, grăbit, n-are timp să răspundă la întrebarea din EvZ: „Cum e oare să dai lecții de morală de pe podiumul pe care te-a pus un agent KGB care a cerut moartea lui Pamfil Șeicaru, Iuliu Maniu, Gheorghe I. Brătianu și Corneliu Coposu?".
La fel, n-are timp să explice cum tocmai penalul Adrian Năstase (parcă de la PSD, nu?, sau de la CDR?) i-a cadorisit cu statutul de asociație de utilitate publică, care acum primește bani direct de la noi pentru a înjura România. Dl. Cornea n-are timp nici pentru a ne explica cum "ciumații roșii" Călin Popescu Tăriceanu și Victor Viorel Ponta, în calitate de prim-ministru PSD, au prelungit la infinit folosința gratuită a sediului de lux din Calea Victoriei 120 de către GDS. Dar poate dl Cornea să ne explice cum capul Ciumei Roșii, însuși bandidosul de Teleorman Liviu Dragnea l-a instalat anul trecut pe membrul GDS Mihai Adrian Cioflângă în Colegiul CNSAS? Din două, una: ori Liviu Dragnea nu e bandidos red ciumy ori dl Cioflânga Mihai Adrian cocoțat de PSD în CNSAS nu e același cu Adrian Cioflângă, distinsul și neciumatul membru al Grupului pentru Dialog Social. Până lămurește dl. Cornea dilema să ne lămurim noi cu cine vorbim și cine este cel care ne face pe noi propagandiști, în articolul inspirat intitulat (măcar atât) "Noi, neo-kominterniștii".
Dl. Cornea este cel care, în timpul Referendumului pentru definirea Căsătoriei, atât în Dilema lui Pleșu cât și în revista 22 a GDS făcea... propagandă anti-democratică și, totodată, anti-creștină, contestând dreptul majorității de a se pronunța prin vot într-o chestiune de importanță națională. „Singura șansă, chiar și modestă, de a face să eșueze acest referendum - democratic, legal, dar total antiliberal, adică opresiv - este de a-l boicota", afirma propagandistul din tată-n fiu.
Dl. Cornea contestă și afirmația că GDS este un grup al moștenitorilor ilegaliștilor bolșevici. Tocmai el!
Ca să ne lămurim, conform unor biografii disponibile pe internet, dl. Cornea este fiul dnei CORNEA, Irina – soția lui Paul Cornea – inginer, din 1949 cadru didactic la I.P.B. și șefă a organizației de bază a Partidului Comunist din cadrul Institutului, în anii ’50 transferată la Institutul de Chimie-Fizică (ulterior Institutul de Cercetări Chimice) al Academiei, unde activează până în anii ’70 (v. A.S.R.I., fd. "D”, dosar nr. 10951, vol. 10, ff. 136-143) și a ilegalistului bolșevic CORNEA, Paul (n. 3.XI.1924, București) – în biografia oficială critic și istoric literar; în realitatea obscurată membru U.T.C. din 1942 și al P.C.d.R. din decembrie 1944; după 1945 redactor ocazional la Scânteia, secretar al C.C. al Uniunii Tineretului Muncitoresc (1948-1954); redactor responsabil al ziarului Tânărul Muncitor și șeful secției Propagandă și Agitație a U.T.M. (în 1951), iar în paralel conferențiar la catedra de marxism-leninism a Institutului Politehnic București (coleg de catedră cu Alexandra Sidorovoci – soția lui Brucan, cea care a condamnat la moarte marii ziariști români - și Pavel Câmpeanu, alt ilegalist membru fondator al GDS etc.) și membru al uneia din conferințele raionale de partid din București; director general al Direcției Generale a Artelor în Ministerul Culturii (1953-1957), șeful Direcției Generale a Studioului de Filme București (1957-1965), ulterior profesor la Facultatea de Filologie a Universității (pe atunci) „C.I. Parhon” din București, profesor la „Academia Ștefan Gheorghiu” în anii ’70 (cf. Simionescu 2005), iar apoi membru în conducerea Consiliului Culturii și Educației Socialiste; după 1990 în funcții importante la Consiliul Culturii, secretar de stat la Ministerul Educației Naționale (sub Mihai Șora!, 1990-1992) și decan al Facultății de Litere din București (1990-1996). „După noi, tot noi”.
Cum ar zice prezentatorul lui Iliescu, dl. Cornea este fiul unui revoluționar, el însuși un revoluționar. Nu e propagandist deloc. Și nici nu primește bani murdari – că de la 22 și GDS primește din cei livrați legal de Guvernul PSD și de la Dilema lui Pleșu primește din cei spălați bine de devalizatorul Cristian Burci, afaceristul din vizorul DIICOT și DNA care în anii '90 vindea copii din orfelinate pentru ca apoi să primească, brusc, toată publicitatea de la TVR din mâna lui... Iliescu - Ciumă Roșie.
Suntem mici și singuri, vrea să ne spună Andrei Cornea în articolul său de tester din Dilema lui Pleșu și Burci.
„Două-trei reviste cu un tiraj restrîns, acces episodic la televiziuni, prezență mai curînd discretă pe Internet nu creează impact mediatic puternic. Adevărul este că sîntem mai curînd marginali”, scrie Cornea. „De fapt, nerozia propagandiștilor este că fac mari eforturi să ne tragă afară tocmai din această semiobscuritate și relevanță modestă pentru marele public, creîndu-ne o imagine publică cu totul supradimensionată”.
E, aici să nu exagerăm! Nu-i supradimensionăm decât în măsura în care orice insectar are și muște mai mari și muște mai mici. Ca să vedeți care este exact dimensiunea lor, o să luăm la întâmplare azi doar 22 de negri mititei din GDS ca să constatați singuri cât de episodic au încercat și uneori au reușit să blocheze și controleze politica, cultura și informația în România, din poziții-cheie în care au ajuns adeseori prin trafic de influență (pe dl. Cioflângă îl considerăm „negrișorul” 0 doar pentru că ne-a venit la îndemână exemplul).
„Mai întîi: nu-i onorant să te afli pe aceeași listă cu oameni precum Andrei Pleșu, Mihai Șora, Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici, regretatul Mihnea Berindei, Andrei Oișteanu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Dumitru, Gabriela Adameșteanu și destui alții – toți oameni care înseamnă ceva în viața publică și culturală de azi? În compania lor nu mi-e rușine să merg nici în Iad”, spune Cornea. Înainte de a-i ura drum bun, haideți să vedem cum e cu negrișorii „marginali” ai GDS și 22 abonați la funcții publice.
Negrișorul Nr. 1 este, cu adevărat, de nedemolat de pe soclul său marginal. Numele lui, dacă mai era nevoie să-l rostim, este la fel de cunoscut ca soarele și luna, cum ar zice Sever Voinescu. L-ați recunoscut, desigur, pe filosoful-care-nu-înțelegea-întrebarea-la-Referendum. Dl. Pleșu, marginal cum îl știm, n-a fost decât ministru FSN-GDS, al Culturii (unde și-a răsplătit tovarășii din avutul public) și al Externelor (unde, conform propriilor memorii, cea mai mare performanță a sa a fost o omletă rece). Apoi, amploiat al lui Ion Iliescu și Augustin Buzura care i-au stipendiat Dilema. Ulterior, neglijînd total filosofia și-a pierdut timpul căutând și selectând Dosare la CNSAS, din postura de ministru secretar de stat, apoi consilier pe la niscai președinți și în restul timpului, ca orice liber cugetător, a călătorit prin mitropoliile patriei conferențiind despre prostie și infatuare.
Negrișorul Nr. 2, ne-am mai referit la el, dar pentru dl. Cornea, poate e cazul să repetăm, că acolo în fundul curții GDS poate se aude mai greu: primul președinte al Fundației Soros și al Grupului pentru Dialog Social, Alin Teodorescu, dincolo de racolările sale pentru Securitățile comuniste din RSR și RP Ungară, a fost deputat PSD-Ciumă Roșie, consilier personal al lui Adrian Năstase-Ciumă Roșie și apoi ditamai „Șef al Cancelariei” penalului- Ciumă Roșie, perioadă în care GDS s-a procopsit cu statutul de sugativă de fonduri de la stat.
Negrișorul Nr. 3, Vlad Alexandrescu, marginal conduce un partid de extremă stângă, cu ideologie anti-creștină încasând și bani și favoruri de la stat ca senator, deși partidulețul său se lăuda că va refuza „salariile nesimțite” și beneficiile pe bandă primite de la Senatul României.
Negrișoara Nr. 4, Rodica Culcer, fostă propagandistă PCR, a fost „tovarășa cenzor” a TVR, după cum o porecliseră ziariștii, ca director al știrilor pe vremea lui Băsescu, fiind abonată și la avioanele lui Năstase – Ciumă Roșie.
Negrișorul Nr. 5, Alexandru Lăzescu, fost propagandist UTC și PCR, a fost președinte al TVR; desigur, episodic, cum ar zice Cornea. Nu s-a putut pe viață. În perioada lui a întrerupt transmisiile pentru Basarabia.
Negrișorul Nr. 6, Mircea Dumitru, deși a fost informator al Securității, este în continuare rector al Universității București.
Negrișorul Nr. 7, Cristian Preda, de la propagandist UTC la consilier prezidențial și europarlamentar PDL pe banii Șpăgii Microsoft, conform Elenei Udrea, și în prezent listac pe la noul PcdR, aripa Cioloș.
Negrișorul Nr. 8, Horia Roman Patapievici, doar a ocupat ICR-ul, după ce s-a lăfăit pe la CNSAS.
Negrișorul Nr. 9, însuși Gabriel Liiceanu, poreclit de disidentul Dan Petrescu „Liigheanu” și de Ziarul Ziua "Liicheanu”, devenit milionar în euro fără nici o legătură cu preluarea Editurii Politice a PCR pe vremea Ciumei Roșii – Iliescu-KGB.
Negrișorul Nr. 10, cu voia Dvs, pe această listă stimulată de memoria proastă a dlui Cornea, dl, Vladimir Tismăneanu, la rândul lui fiul unui revoluționar și el însuși un revoluționar, dovadă că i-a pretins lui Băsescu să doarmă în patul Licăi Gheorghiu din Primăverii, după ce a stat pe același balansoar cu Iliescu în vila lui Ceaușescu de la Neptun.
Lista continuă și, ca să nu revenim, că poate deveni plictisitor, mai înșirăm aici niște „negrișori” care, așa mici cum sunt, au știut să-și bage cozile prin structurile de partid și de stat devenind abonați la funcții publice nu atât datorită capacitățile lor cât prin traficul de influență exercitat de alți membri ai Grupului.
De exemplu Sever Voinescu – negrișorul 11, să zicem - mărturisește singur în autobiografia sa că Andrei Pleșu este cel care l-a luat la MAE pe o funcție inventată ad-hoc, inexistentă în organigrama Ministerului, aceea de „secretar general”.
Alt exemplu: poate cineva să ne spună performanțele lui Cătălin Avramescu-canibalul și negrișorul 12, pe care noi îl trimiteam să ne ia țigări în Piața Universității și de fiecare dată venea cu altă marcă? A ajuns consilier prezidențial al lui Băsescu (ce l-o fi consiliat, oare, că la țigări nu se pricepea și la băutură și femei n-avea nevoie?) și apoi ambasador în Finlanda.
Alți negrișori, așadar, din lista membrilor GDS disponibilă online:
Negrișorul 13, Adrian Cioroianu, ministru lamentabil, rămas celebru prin yes-mania din fața Condoleezzei Rice și a faptului că a intrat în SUA – ca ministru de Externe al Românie! - în ciorapi, de unde și porecla „Ciorăpeanu”. Azi e ambasador UNESCO.
Negrișorul 14, Teodor Baconschi, consilier prezidențial, ambasador și jalnic ministru de Externe, dat afară din funcție de Băsescu și Boc. Adulator al Elenei Udrea, pentru ca apoi să o facă, elegant ca orice intelectual GDS, „o târfă”.
Negrișorul 15, Armand Goșu, tras consilier al celui de sus.
Negresa 16, Smaranda Enache, propagandistă PCR și informatoare, agitatoare maghiară în Transilvania, ambasadoare în (aceeași) Finlandă.
Negrișorul 17, Răzvan Popescu, ex-purtător de Cuvânt al Guvernul, ex-purtător de Cuvânt al Președintelui Constantinescu, președinte și membru CNA.
Negrișorul 18, Ioan Stanomir, proțăpit de Tismăneanu la IICCMER.
Negrișorul 19, Mădălin Hodor, angajat la CNSAS, membru GDS și membru al IRR-ului lui Ion Iliescu-Ciumă Roșie.
Negrișorul 20, Sorin Ioniță, numit pe vremea lui Băsescu membru în Consiliul Director al Fondului Român de Dezvoltare Socială.
Negroaiaca 21, Monica Macovei, sinistră ministră.
Marele Negru, 22, Mihai Șora, fost agent bolșevic în Franța, ulterior angajat sub Ana Pauker și apoi ministru al Învățământului sub Ion Iliescu-Ciumă Roșie...
Lista poate continua...
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
“Radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbră fără schelet, o inimă ca un cur, fără șira spinării.”
“Un popor cu substanță tîrîtă. Oriunde te uiți, vezi fețe patibulare, ochi mohorîți, maxilare încrîncenate, fețe urîte, guri vulgare, trăsături rudimentare.”
“Românii nu pot alcătui un popor pentru că valorează cât o turmă: după grămadă, la semnul fierului roșu.”
“Româna este o limbă în care trebuie să încetăm să mai vorbim sau… să o folosim numai pentru înjurături…”
“In toată istoria, mereu peste noi a urinat cine a vrut. Cînd i-au lăsat romanii pe daci în forma hibridă strămoșească, ne-au luat în urină slavii: se cheamă că ne-am plămădit din această clisă, daco-romano-slavă, mă rog. Apoi ne-au luat la urinat la gard turcii: era să ne înecăm, așa temeinic au făcut-o. Demnitatea noastră consta în a ridica mereu gura zvîntată iar ei reîncepeau: ne zvîntam gura la Călugăreni, ne-o umpleau iar la Războieni, și așa mai departe, la nesfîrșit. Apoi ne-au luat la urină rușii, care timp de un secol și-au încrucișat jetul cu turcii, pe care, în cele din urmă, avînd o bășică a udului mai mare (de, bețiile…) i-au dovedit.”