Cercetătorii atestă că giulgiul prezintă amprente ale corpului uman cu răni care ar fi putut fi pe trupul lui Hristos: urme ale unei cununi de spini pe cap, răni pe spate provocate de bătăi și de purtarea crucii și urme de cuie în mâini și picioare.

Descoperirile contestă cercetările anterioare care susțineau o origine medievală a giulgiului, care este unul dintre cele mai studiate obiecte arheologice din lume.

În studiul publicat în Heritage, cercetătorul principal, Liberato De Caro, de la Institutul de Cristalografie din Italia, și colegii săi au utilizat o metodă nouă de datare a firelor de in antice prin inspectarea degradărilor structurale ale acestora, utilizând o tehnică cunoscută sub numele de împrăștierea razelor X cu unghi larg. Această tehnică a fost aplicată în cazul unui mic eșantion din Giulgiu, care se află în prezent în Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul din Torino, Italia.

Autorii au declarat că rezultatele analizei lor au fost „pe deplin compatibile” cu măsurătorile analoage obținute de la o mostră de pânză a cărei datare, conform înregistrărilor istorice, este 55-74 d.Hr. și în concordanță cu ipoteza că Giulgiul este o relicvă veche de 2000 de ani.

David Rolfe, un regizor britanic și fost ateu, a pornit într-o călătorie prin care a vrut să dezlege misterul cu privire la unul dintre cele mai enigmatice artefacte religioase din istorie: Giulgiul din Torino. Inițial, scopul său a fost să realizeze un documentar care să ofere o explicație logică pentru imaginea misterioasă a Omului ale cărui amprente apar pe pânza de in. Totuși, această călătorie a condus către o transformare personală profundă, potrivit thearchaeologist.org. Convins de dovezile pe care le-a descoperit, Rolfe s-a convertit la creștinism și de atunci și-a dedicat o mare parte din munca sa explorării și apărării autenticității Giulgiului. 

Rolfe susține că cercetările din anii 1980 s-au concentrat asupra unei mici secțiuni a Giulgiului care fusese reparată între 1200 și 1400 d.Hr., în urma daunelor cauzate de manipularea frecventă în timpul ceremoniilor religioase. Acest lucru a dus la o datare inexactă. El a oferit British Museum, care a avut un rol în analiza inițială, 1 milion de dolari pentru a recrea imaginea distinctivă a Giulgiului, dar până acum nimeni nu a reușit să facă acest lucru.

În cel mai recent documentar al său, „Who Can He Be?”, Rolfe își exprimă convingerea fermă cu privire la autenticitatea Giulgiului, declarând: „Sunt convins că [Gulgiul din Torino] este autentic; personal nu am nicio îndoială”. Oferta premiului său de 1 milion de dolari rămâne deschisă oricui ar putea reproduce caracteristicile unice ale Giulgiului, în special imaginea unui om răstignit care apare pe pânză, fără utilizarea de pigmenți sau coloranți.

Pentru Rolfe și mulți alții, imaginea Giulgiului reprezintă o amprentă miraculoasă lăsată de trupul înviat al lui Iisus cu peste 2.000 de ani în urmă. Pânza nu prezintă semne de cerneală sau coloranți, care ar indica faptul că este un fals, iar cei care vor să încerce să o reproducă trebuie să redea imaginea cu petele de sânge și cu compoziția chimică a sângelui, inclusiv hemoglobină și bilirubină, detectate pe Giulgi.

În anii 1970, au fost efectuate teste pentru a stabili dacă imaginile au fost create prin pictură, ardere sau alte metode, dar niciuna dintre aceste explicații nu a fost confirmată. Cercetări ulterioare din 2017 ale experților de la Institutul de Cristalografie au indicat că Giulgiul conține sângele unei victime a torturii, identificând substanțe precum creatinina și feritina, care se detectează de obicei la persoanele care au suferit traume severe. Aceste descoperiri contestă ideea că Giulgiul este un fals medieval.

Fascinația lui Rolfe pentru Giulgi s-a intensificat atunci când l-a însărcinat pe specialistul dr. Robert Bucklin să efectueze o autopsie pe baza imaginilor Giulgiului. Raportul doctorului Bucklin, publicat cu puțin timp înainte de moartea sa, în 2001, a oferit o analiză detaliată a rănilor vizibile pe Giulgi, în concordanță cu rănile descrise în crucificarea lui Iisus. Raportul a remarcat o pată mare de sânge în zona pectorală dreaptă, indicând un flux de sânge scurs post-mortem dintr-o rană, probabil cauzată de un instrument ascuțit, cum este sulița folosită de un soldat roman pentru a se asigura că Iisus a murit.

De asemenea, autopsia a identificat trei linii distincte pe spatele imaginii de pe Giulgi, corespunzătoare semnelor lăsate de un bici roman, cu trei chingi de piele și cu vârf cu bile de plumb. Potrivit lui Rolfe, acest detaliu permite chiar să fie estimată, pe baza semnelor de pe pânză, și înălțimea persoanei care a efectuat biciuirea.

Călătoria lui Rolfe de la scepticism către credință evidențiază misterul durabil al Giulgiului din Torino. În ciuda deceniilor de cercetări științifice, Giulgiul continuă să captiveze și să provoace, creând uimire atât credincioșilor, cât și scepticilor.