De câteva zile m-am lăsat mai mult de scris decât de facebook, fiind aproape împăcată cu gândul de a abandona acest plan, care pare că-mi depășește limitele actuale.
În starea asta, am găsit într-o carte niște rânduri pe care le-am interpretat ca pe un mesaj scris special pentru mine: „Și aceasta suntem noi. Suntem și încercarea de a ne îndrepta.”
Da, facebook-ul este scăderea mea, dar mai există și lupta pentru a mă îndrepta, care nu este una ușoară, dar nu este nici atât de imposibil de câștigat.
Practic acestea sunt ultimele zile de așteptare înainte de ștergerea automată a contului și pe urmă rămâne de văzut pe ce drum apuc, dacă îmi deschid alt cont (aș fi în stare...) sau rămân ancorată (doar) în realitate.
Ziua 24 (sâmbătă)
Un cont de facebook este precum un jurnal public, deschis tuturor celor care vor, chiar și celor care nu vor, să-i citească paginile. Ce ironie că încă am sub cheie jurnalul din gimnaziu, de teamă ca nu cumva vreun ochi indiscret să-i citească tainele, iar acum mă perpelesc că mi-am interzis accesul la jurnalul meu virtual și nu mai am unde să-mi etalez gândurile și întâmplările de peste zi.
Ziua 25 (duminică)
Am găsit prin casă o agendă în care am început să-mi notez evenimentele la care aș vrea să ajung. Nu e atât de simplu ca urmărirea unui eveniment pe facebook, dar nici imposibil. Dificil e, recunosc, să afli cât de cât la timp despre anumite evenimente, în contextul în care PR se bazează 99 % pe facebook.
Ziua 26 (luni)
Numai mâine nu-i poimâine și gata cu contul meu. Partea bună e că această adicție e publică, ceea ce face ca orice recădere să se întâmplă în văzul lumii virtuale, nu ai cum să fumezi un chiștoc pe ascuns. Așa că, măcar de rușine față de prietenii din listă, și tot reușesc să mă țin departe de facebook.
Între timp, am început să înțeleg cum funcționează o dependență în general, anume că ascunde "emoțiile sub preș”. Cred că asta face orice drog, blochează cumva emoțiile, pozitive sau negative, iar sevrajul este tocmai eliberarea acestora, buluc, când nu mai există zidul care le oprea. Oricum, genială această perioadă de 30 de zile impusă de aplicație pentru ștergerea contului, se profită de orice neputință umană pentru a face și mai dificilă eliberarea.
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Rezistați, se poate și fără facebook.
Mai tarziu a aparut Hi5. Nu stiam ce e asa ca am incercat... In scurta vreme l-am lasat balta pentru ca mi s-a parut o mare prostie si pierdere de timp. Am vazut in jurul meu ca altii incepusera deja cu expresia "daca nu esti pe Hi5 nici nu existi". La scurt timp dupa asta, elitele oculte mondiale au hotarat sa promoveze agresiv fakebook in detrimentul Hi5 si au inceput cu chestia asta si in Romania, prin cei de la Vodafone (in 2010). Cei care spuneau "nu existi daca nu ai Hi5" si-au schimbat "deviza" in "nu existi daca nu esti pe fakebook" (cartea celor falsi sau indexul sau CAZIERUL).
Astazi nici nu mai este de conceput sa nu ai fakebook sau whatsapp sau telefon "smart" (cu care sa nu faci nimic altceva in afara de fakebook). Unii nici nu te mai intreaba... si direct iti trimit mesaje pe whatsapp, chiar daca ai, chiar daca nu... (ei nici nu-si inchipuie ca se mai poate totusi sa existe oameni normali, fara dependente de genul asta)
Ne apropiem de o "minunata lume noua", unde toti trebuie sa avem codul de bare pe mana, sa fim indexati in "cazier" (fakebook, cazierul cu chipuri) si filmati pe strazi -- mai ceva ca in puscarie sau in lagarele de concentrare!! Viata reala?! Ce-i aia??
Si totusi... NU MULTUMESC!! Nu vreau "viata virtuala"/fake!! (si mai sunt si altii care gandesc asa, putini dar inca sunt)