Doru Bușcu scrie despre jurnalistul Dan Tăpălagă și activitatea acestuia alături de fosta ministră a justiției, Monica Macovei, amintind despre raportul Comisiei Parlamentare care a anchetat desființarea arhivei SIPA.

„Parlamentul României, prin gura comisiei care a anchetat desființarea arhivei SIPA, zice: „Prin pătrunderea doamnei Monica Luisa Macovei și a domnului Dan Tăpălagă în spațiile operative, unde lucrătorii DGPA își desfășurau activitatea, precum și ca urmare a consultării de către cei doi a unor documente clasificate, apreciem că au fost încălcate prevederile art. 33 și art. 98 din Standardele naționale de protecție a informațiilor clasificate în România, aprobate prin H.G. nr. 585 din 13.06.2002, cu modificările și completările ulterioare”.

Ce mai zice Parlamentul: „Abuzînd de prerogativele funcției sale, doamna ministru Monica Luisa Macovei, avînd un ascendent asupra subordonaților săi, i-a determinat pe aceștia să nu respecte regulile privind protecția informațiilor clasificate”.

Parlamentul trage și alte concluzii în legătură cu faptele săvîrșite în arhiva secretă SIPA. Cuplul negru de amorezi judiciari s-a tăvălit peste dosare și infracțiuni cu nepăsare și extaz. În urma lui rămîn în dezbatere pagini întregi din Codul Penal: abuz în serviciu, complicitate la abuz în serviciu, tăinuire, sustragere de informații clasificate, grup infracțional organizat, divulgarea secretului care periclitează siguranța statului, șantaj. La un inventar teoretic al anilor de pușcărie prevăzuți de lege, acest caz ar fi putut răsturna clasamente și vechi reputații penale”, scrie Doru Bușcu.

Cu toate astea, scrie ziaristul din Cațavencii, cei doi sunt nevinovați și nu pot fi atinși de Justiție.

„Azi, Tăpălagă și Macovei, despre care Parlamentul spune că atrag un munte de suspiciuni penale, sînt nevinovați. Practica judiciară făurită de Macovei și susținută mediatic de alde Tăpălagă i-a extras din pușcărie, din tribunal, din anchetă și din vinovăție. Azi, Tăpălagă și Macovei sînt intangibili. Căci, pe lîngă protecția sistemului, îi ocrotește și prescrierea. Faptele lor s-au prescris, chiar dacă se presupune că au fost grave. Justiția s-a străduit să le facă acest hatîr, fiindcă noul ei chip li se datorează și lor. Complicii lor din statul modernizat, întemeiat de Băsescu, i-au ferit de judecată, de înfierare și de pedeapsă. Le-au permis să rămînă neatinși.

Tot neatinși sînt și alți făptuitori, ale căror fapte s-au strecurat prin tunelul de protecție. Neatins e Băsescu, deși de persoana lui se leagă dispariția unei flote, repartiția ilegală a unei case, încasarea unei șpăgi prin intermediul unei afaceri imobiliare cu Cășuneanu. Neatins e și judecătorul cabrat Vasilică Dănileț, pe care cablogramele WikiLeaks ni-l înfățișează încredințînd secrete de stat unei puteri străine. Neatinsă e și fosta procuroare Kövesi care a lucrat ilegal cu SRI, care a ordonat decapări de miniștri și care a falsificat stenograme cu jurnaliști. Neatinși sînt și Maior, și Coldea, care au interceptat ilegal convorbiri telefonice, care au patronat infiltrarea ilegală a ofițerilor SRI în anchetele penale și interogarea denunțătorilor la DNA în locații SRI. Neatinși sînt mulți, chiar și președintele Iohannis, care s-a strecurat pe trapa de evacuare judiciară și în cazul casei dobîndite prin fals, și în cazul sentinței de compatibilitate pronunțate abia după cîștigarea alegerilor prezidențiale, în contra practicii consacrate din cele 60 de procese identice cu primari. Lista celor neatinși e lungă, la fel de lungă ca drumul pe care Justiția ar trebui să-l facă spre convalescență.

Penalii umblă pe buzele acestor neatinși, ca un stigmat protector. Ei folosesc cuvîntul care înfierează ca pe o parolă de recunoaștere între privilegiații sistemului. Justiția e, pentru Tăpălagă, o sumă nevrotică de foloase și vulnerabilități personale, printre care e nevoit să-și ducă jalnica existență de justițiar”, conchide Bușcu.