Afiș-protest al artistului Eugen Mihăescu și un copil sârb în timpul bombardamentelor NATO din Iugoslavia
„Intervenția militară a NATO în Serbia este necesară și legitimă”. - Emil Constantinescu, președinte al României
Apel al intelectualilor GDS: „Să spunem apăsat care este interesul pe termen lung al României”
„Istoria ultimei jumătăți de secol a fost pentru România o lungă
specializare în coșmaruri. Iar înainte, de câte ori am greșit, a trebuit
să plătim tocmai pentru bâlbâielile noastre istorice, pentru opțiunile
călduțe și, alteori, pentru imposibile neutralități.
Se ivește acum ocazia, la sfârșitul acestui mileniu, să avem o
poziție neechivocă și să spunem apăsat care este interesul pe termen
lung a României. Niciodată nu i s-a oferit țării noastre, că acum, sansa
de a-și alege istoria și de a arăta care sunt valorile în care înțelege
să creadă: vrem să ne orientăm către Europa și către o Alianță stabilă,
capabilă să ne garanteze ieșirea din interminabilul interludiu
post-comunist, sau, prin "simbolul Miloșevici”, optăm pentru foștii
comuniști care se agață de putere exploatând prestigiul sentimentelor
naționale?
Ceea ce am trăit în urmă cu zece ani și am numit "revoluția
noastră” nu s-a petrecut, credem, pentru că această țară să rămână
prizonieră imprevizibilului estic. România modernă nu s-a făcut nici
prin adoptarea constituțiilor asiatice și nici prin investiții de
capital venite din Belarus. România modernă a fost produsul unei
colaborări constante, vreme de peste șase decenii, cu formele de
civilizație și de cultură ale Franței, Germaniei, Angliei, Americii și
Italiei. Ce poate aștepta în imediat România din partea Estului?
Binefacerile mafiei rusești care ne-ar învață cum se pot controla
economia și structurile politice ale țării fără să mai fie nevoie de un
regim comunist declarat? Extravaganțele dictatorului din Belarus?
Tehnică neplății salariilor cu lunile, precum în cazul minerilor
siberieni? Ce altceva ne poate da deocamdată Estul decât colapsul,
derută și complexele sale?
Poate România să-și aștepte fericirea de la popoare "care nu au
știut niciodată să se administreze la ele acasă și care, oricât ai privi
în trecut, nu au cunoscut niciodată fericirea și libertatea?”
(C.Milosz).
România nu se poate întoarce deocamdată cu brațele deschise către
acea parte a lumii care, de zece ani, nu a găsit de cuviință să-i ceară
iertare, ei și celorlalte poopare din Estul Europei, pentru calamitatea
istorică fără precedent la care acestea au fost supuse.
Este atunci nefiresc la zece ani după Revoluție să apară în
societatea românescă voci ce par să fi uitat esențialul în numele căruia
revoluția a avut loc: a fost vorba, după știință noastră, de o
Revoluție făcută pentru integrarea în Europa și împotriva acelui trecut
care a însemnat o sursă constantă de nenorociri. Este oare societatea
română în stare să uite ce s-a întâmplat cu ea vreme de peste 4 decenii?
Să nu aibă ea elementarul instinct de conservare de a nu năzui către
locul istoric din care s-a abătut, în câteva rânduri, asupra noastră
năpasta politică? Sau crede că o poziție ambiguă, într-un stil care s-a
dovedit mereu falimentar, ne poate salva? Așa cum nu există o a treia
cale între capitalismul liberal și centralismul comunist, nu există
pentru noi posibilitatea de a rămâne suspendați între NATO și
convulsiile fostului imperiu sovietic.
Ceea ce a derutat pe mulți dintre concetățenii noștri și i-a
împiedicat să ia o poziție limpede în actualul conflict din Balcani este
că împărtășim cu poporul sârb valorile credinței. Numai că Miloșevici
nu duce un "război sfânt”, ci unul de epurare etnică, iar valorile
ortodoxiei pe care le împărtășim cu poporul sârb nu înseamnă și o
coincidență cu opțiunile politice ale celor două popoare: președintele
sârb, parlamentul și guvernul sârb vor să constituie o Uniune cu Rusia
și Belarus; structurile puterii noastre s-au pronunțat în schimb de la
bun început pentru NATO și Europa.
În sfârșit, nu credem că valorile democrației sunt compromise,
atunci când se răspunde violenței cu altă violență. Un bărbat care
intervine când o femeie este bătută pe stradă nu se degradează
coborându-se la violență, ci se înalță anulând prin forță mârșăvia
folosirii forței împotriva celui neapărat. Trupele lui Miloșevici
excelează de ani de zile în ceea ce s-a numit "războiul împotriva
civililor”.
Agresiunea unei armate împotriva copiilor și adulților lipsiți de
apărare se numește barbarie, iar când cele mai civilizate state ale
lumii intervin pentru a curma această barbarie, ele fac un act de
civilizație. Pentru copiii și adulții lipsiți de apărare care au căzut
victime, în aceste zile, răspunderea o poartă cel care pune mai presus
puterea să decât soarta poporului său.
Semnează:
Gabriel Liiceanu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Lucian
Pintilie, Victor Rebengiuc, H.R. Patapievici, Horia Bernea, Mihai Șora,
Dan Setlacec, Ioan Bruckner, Ioana Bruckner, Ion Vereanu, St. Aug.
Doinas, Dan Grigore, Gabriel Andreescu, Stere Gulea, Stelian Tănase,
Daniel Daianu, Dan Pavel, Radu Filipescu, Andrei Oișteanu, Mariana
Celac, Augustin Buzura, Gabriela Adameșteanu, Rodica Palade, Mircea
Fonta, Gelu Ionescu, Alexandru Lăzărescu, Tudor Marian, Mihnea Berindei, Nicolae Prelipceanu, Doina Cornea, Eugen Uricaru, N.C. Munteanu, Denisa
Comanescu, Florin Gabrea, Miahi Maniutiu, Ion Vianu, Mircea Martin,
Sorin Marculescu, Sorin Antohi, Vladimir Tismăneanu, Paul Cornea, Dorana
Cosoveanu, Victor Bârsan, Thomas Kleininger, Iustin Marchiș, Dan
Oprescu, Crina Cosoveanu, Stefan Iordanescu, Ioan Muselea, Alexandru
Vlad, Radu Mares, Nicolae Boeriu, Ioan Macavei, Catalin Stefanescu,
Cornel Taranu, Octavian Hoandra, Marius Alexandru, Stefan Borbely, Zoe
Popa, Adrian Marino, Maria-Ruxandra Lupu, Ioan Grigore Nicoara, Peter
Baranyai, Csep Alexandru, Vasile Gogea, Ruxandra Cesereanu, Cezar Pop,
Lidia Bote-Marino, Ovidiu Pecican, Iosif Viehman, Aurel Olteanu, Liana
Rusu Marta, Mircea Oliv, Al. Cistelecan, Cornel Moraru, Virgil Podoaba,
Emil Galaicu-Paun, Carmen Cristian, Monica Ghet, Daniela Taranu, Liliana
Bocu, Mircea Barsan, Adriana Muresian, Radu Cristian, Ioan Virgil
Ispas, Narcis Neaga, Radu Nechit, Sanda Negrutiu, Daniela Proinov, Mircea Mihăieș, Daniel Vighi, Calin Anastasiu.”
Text aparut in revista "22” a GDS, nr. 16 (478), 20-26 aprilie 1999
Nota Redacției: Slobodan Milošević avea să moară într-un mod cel puțin suspect în închisoarea Tribunalului Penal Internațional pentru Fosta Iugoslavie, în 2006, instanță care l-a achitat post-mortem peste alți 10 ani, în 2016.
Bombardarea Iugoslaviei - Desenele Academicianului Eugen Mihăescu - VIDEO - urmate de extrase din "Cotidianul”, condus atunci de Ion Cristoiu, cu pozițiile lui Andrei Pleșu și Zoe Petre:
Andrei Pleșu, ministru de Externe:
Zoe Petre, consilier prezidențial:
Sau direct în conturile Media Root de la Banca Transilvania:
Autentifică-te sau înregistrează-te pentru a trimite comentarii.
Pai ia sa vedem noi cu Plesu? Copilul prins cu droguri nu a făcut un minut de pușcărie din contra. Sau soția Catrinel este ofițer de Secu și angajamentul ei este la vedere pe net. De LIICHEANU ce sa mai spunem? Insa iata ce spune Steinhardt pe cine cei doi îl vizitau pe Constanint Noica la Paltinis impus de Secu pentru ca dădea bine nu? Liicheanu a primit ediutra politica devenita Humanitas așa ca recompensa unei ,,, lichele. Pleșu avusese niște scrisori pentru Ceaușescu după ce au fost prinși în mișcarea transcentala și cerea iertare. Pe ocolo era și Liicheanu plus fosta soție și Sorescu etc. Aceștia sa fie intelectualii Tarii cu adevărat? Care sa fie diferența dintre ei și legionarul Gafencu sau Goma? O diferența de la cer la pămînt. Anatemă pentru acești duplicitari nenorociți ținuți de alții care sunt și prosti dar cu putere. Ptiu!!!